Asculta acest articolLista problemelor ce aşteaptă o rezolvare este lungă. Toate sunt urgente, dar asta nu înseamnă că se vor rezolva rapid. Cine este interesat de situaţia guvernului după ce au fost remaniaţi trei miniştri este curios să afle dacă preşedintele Iohannis va accepta noile nominalizări şi când va semna decretele de numire. Amatorii de scandaluri vor afla zilele următoare ce are de zis Tudorel Toader despre modul în care se lucra în guvern. Ministrul demisionar l-a provocat pe Liviu Dragnea la un schimb de replici în care să se spună lucrurilor pe nume.
Se mai aşteaptă în cursul acestei săptămâni raportul Comisiei SRI privind implicarea Serviciului în viaţa politică, graţie protocoalelor cu diferite compartimente ale Justiţiei. Probabil aici se încadrează şi procesul preşedintelui Senatului. Dar accentul cade pe numărul mare de dosare ale judecătorilor şi procurorilor. 1900 de judecători şi 800 de magistraţi ascultaţi de SRI nu este o simplă glumă. Aşa cum nu este acuzaţia adusă fostului director al SRI George Maior că a făcut poliţie politică.
Începerea campaniei electorale în Săptămâna Patimilor pare o contradicţie în termeni. Când oamenii ar trebui să se roage, să devină mai buni, mai înţelgători cu aproapele lor, formaţiunile politice le cer în primul rând candidaţilor, apoi întregului activ de partid, să intre puternic în adversari, să-i spargă, să-i facă praf şi pulbere. În numele victoriei trebuie făcut totul, inclusiv datul cu parul, cum spunea liderul unui partid serios.
Zonele de interes sunt nenumărate. Publicul aşteaptă, decidenţii adoptă tehnica amânării. Deşi pare că la vârful puterii este o mare înghesuială, numărul decidenţilor reali este foarte mic. Pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Nu cu toate. Sunt suficiente două, cele care se ridică în aer simulând litera V. De la victorie. Se înţelege că vorbim despre preşedintele Iohannis şi despre preşedintele PSD, Liviu Dragnea. Pare greu de crezut că doi indivizi, unul trăgând hăis, altul cea, pot decide în absolut toate problemele ţării. Tot poporul este aliniat în spatele lor. Ca în luptele medievale. Cine e cu unul, obligatoriu este împotriva celuilalt. Dacă am fi o ţară normală, ambii vectori ai puterii şi dezbinării, ar trebui să iasă de pe scenă în acelaşi timp.
Şi nu pentru că ar fi atât de nocivi încât nu pot fi recuperaţi politic şi moral, cât pentru neputinţa de a se exclude unul pe celălalt. Rareori în fruntea unei ţări se află lideri care aparent au putere, dar în realitate deţin o putere fără putere.
După cum arată sondajele, dacă datele vor fi confirmate la alegerile din 26 mai, atât Liviu Dragnea cât şi Klaus Iohannis vor deveni personaje secundare. Dacă PSD obţine un scor de sub 25%, Dragnea va fi înlocuit de la conducerea PSD. Dacă USR-PLUS trece peste PNL, Klaus Iohannis se va clasa în urma candidatului prezidenţial al acestei alianţe. Ar putea fi Dacian Cioloş, ar putea fi Laura Kovesi. Sau un alt personaj apărut peste noapte.
În Ucraina un actor de comedie apărut în ultimul moment a câştigat alegerile prezidenţiale în confruntarea cu preşedintele în funcţie cu un scor zdrobitor, peste 70%. Avem şi noi destui comedianţi. România a importat de la Ucraina în urmă cu 15 ani Revoluţia Portocalie. De ce n-ar merge pe acelaşi drum într-un an de răscruce, cum este 2019?
Se vor lămuri o parte din aceste chestiuni în această săptămână? Nici vorbă. “Patimile” vor fi pasate mai departe, continuând să inflameze spiritele în miezul campaniei electorale. Şi după campania electorală. Rezultatele vor arunca în aer întreaga construcţie politică din România tot mai şubredă din cauza câtorva personaje mediocre.
