Asculta acest articolMoțiunea de cenzură. A venit și a trecut. S-a citit, s-a votat, a căzut. Alianța PSD-ALDE este încă solidă. Cele două partide, cei doi conducători ai săi – dintre toți șefii de partide doar Liviu Dragnea și C.P. Tăriceanu pot fi numiți conducători – sunt uniți nu printr-un program de guvernare, ci doar de un singur interes comun, acela de a modifica legile care, în opinia lor, permit abuzurile DNA.
Majoritatea parlamentară, în actuala configurație, de nezdruncinat, va continua până după adoptarea Legilor Justiției și a codurilor penale.
Este greu de crezut că ALDE acceptă cu inima ușoară măsurile populiste contrare oricăror reguli economice pe care PSD le ia cu intenția vădită de a-și fideliza aristocrația bugetară. Fixându-și o țintă precisă din creșterea salariilor și pensiilor indiferent de costuri, PSD sacrifică economia, dar, cu siguranță, consilierii lui Dragnea sunt convinși că lucrul acesta se face doar pe termen scurt. Odată puse în practică majorările se vor transforma într-o armă electorală, într-un slogan de netăgăduit: “Am mărit salariile!”
PDL încă plătește, politic, daune pentru scăderea salariilor. Sarcina a fost transferată către PNL, partidul cu care a fuzionat. Iată unul dintre motivele pentru care PNL nu reușește să crească în sondaje. De ce nu reușește să devină credibil? Pentru că în România fără promisiunea că vei crește salariile nu se poate încropi un program de guvernare atractiv. Adică unul care să aducă voturi.
PNL se agață cu disperare de “independența justiției”, o temă, o sarcină onorabilă, dar fără priză la publicul larg. USR apucă și acoperă la rându-i o parte a temei, bulversând electoratul de dreapta, îndepărtându-l practic de PNL.
În aceste condiții nu este de mirare că UDMR nu a votat moțiunea de cenzură. Pe de o parte nu avea nicio siguranță că va trece, pe de altă parte nu vedea în zona partidelor de dreapta nicio construcție viabilă, capabilă să formeze o majoritate parlamentară care să susțină un guvern, cu un program clar.
O moțiune de cenzură, chiar dacă nu trece, oferă ocazia unor politicieni din opoziție de a se face remarcați. Actuala moțiune a arătat cu precizie statura oratorică a politicienilor din opoziție. Cine s-a remarcat?
Viorica Dăncilă a citit, cu gafele inerente, un text lung, plin de cifre. S-a arătat supărată pentru că opoziția face remarci nepotrivite la adresa părului.
De la PNL a vorbit Raluca Turcan. În tonul obișnuit, fără nicio noutate, nici măcar stilistică. Lucruri spuse și răspuse.
Liderii USR au preferat să vorbească în stradă cu protestatarii.
Ce a rămas după moțiunea de cenzură? Ludovic Orban nu este parlamentar. A fost scos din cauza unui dosar penal, însă nu este supărat pe DNA. Dimpotrivă, a devenit un susținător fervent. Discursul liberalilor nu a ieșit din chingile cunoscute. Șablonarzi, useriștii nu depășesc nivelul discursurilor de stradă. Se pot trasa liniile unui program de guvernare din luările de cuvânt? Greu de spus. Din îmbinările pieselor de puzzle aruncate către PSD se poate reconstitui harta unei autentice guvernări de dreapta? Aceasta este problema: partidele de dreapta nu au o platformă electorală comună, structurată economic, nu pot pune pe masă un program de guvernare concret, nu se pot constitui într-o alternativă la actuala guvernare populistă.
