Asculta acest articolExistă percepția că în România nu există decât un singur partid care respectă standardele pentru a fi catalogat drept “mare”. Restul partidelor ar fi niște organizații mici care nu-și pot aroga titlul de partide în adevăratul sens al cuvântului. Nici unul dintre ele nu ar reuși în cazul unor alegeri să atingă un procent suficient de ridicat pentru a putea fi desemnat să formeze o majoritate care sa să susțină un guvern. Aceasta ar fi definiția unui partid mic. Cum PSD este singurul partid care trece de 30%, după unele sondaje chiar de 40% se trage concluzia de mai sus, adică este singurul partid adevărat.
Aritmetica, din păcate, confirmă această realitate tristă. Sondajele, indiferent de cine sunt comandate, sunt defavorabile partidului născut pentru a fi mare. Vorbim aici despre PNL, partid despre care la momentul fuziunii se estima că va fi mare. Expresia “marele PNL” nu se mai justifică.
După o serie de proteste în stradă, ocazionate de moțiunea de cenzură, impresia că PNL nu este, totuși, un partid mic dispare. Numărul mare de primari, armata de consilieri locali și județeni, îl plasează în vecinătatea PSD. Distanța este compensată în unele localități de abilitatea unor lideri de a negocia cu alte partide pentru a face față unei lupte de la egal la egal cu PSD. Nu peste tot au loc asemenea întâmplări fericite. În multe zone PNL este un partid închis în sine, departe de problemele reale ale comunității.
Dacă se admite că PNL este la o distanță aproape dublă în spatele PSD, cum se face că în unele localități, în destule municipii reședințe de județ, a înregistrat victorii răsunătoare? Oradea, Cluj, Arad, Alba Iulia, Timișoara sunt municipii mari în care primarii au candidat sub sigla PNL. Asta demonstrează că în primul rând contează omul, liderul partidului, și abia în al doilea rând culoarea partidului.
Se spune că PSD este un partid al primarilor. Forța unei formațiuni politice vine de jos în sus, de la margine spre centru. Când se neglijează marginea, rezultatul este dezastruos.
Protestele locale inițiate de PNL trebuie analizate și în această cheie. Este un test care probabil nu este luat în serios. Așa cum nu au fost luate în serios nici rezultatele concrete de la locale, nici cele de la parlamentare. Aceeași conducere națională care a pierdut alegerile locale a condus PNL și în bătălia pentru parlamentare.
Din acest punct de vedere PNL este un partid anchilozat, încremenit în cutume. În plus, face mare caz de doctrină, face de integritate, de principii care sună frumos, dar sunt goale de conținut.
Dincolo de aceste aspecte ce par minore, însă contează, marele handicap al PNL este lipsa unui program de guvernare ferm, bine structurat, bazat pe date reale. Nu poți cânta toată ziua despre nesustenablitatea programului PSD când tu nu ai niciun program. Principala armă a unui partid care poate obține suficiente voturi pentru a forma o majoritate parlamentară este existența unei platforme electorale transformabilă în program de guvernare. Trebuie, deci, să fie o reală alternativă la guvernare. Asta îi lipsește PNL-ului.
Și pentru că nu are, îi reproșează PSD-ului că are. Esența moțiunii de cenzură era cuprinsă în titlul care se voia o glumă, dar este ceva extrem de serios: mumă în campanie, ciumă la guvernare. PNL nu a reușit să fie mumă nici în campanie și nu reușește să demonstreze că este mumă nici în opoziție.
Totuși, moțiunea de cenzură își are rolul său. Vedem forța oratorică, și demagogică, a fiecărui partid.
