Asculta acest articolAtacul terorist asupra unei redacții din Paris coincide cu lansarea unei dezbateri în România despre indeăendența Justiției și libertatea de expresie. Probabil că în mandul său, președintele Iohannis se va confrunta foarte des cu probleme de genul celei apărute după întâlnirea sa cu membrii CSM. Propunerea lui ca procurorul general să devină memvbru al CSAT a stârnit un val de proteste. Ar fi vorba despre separația puterilor în stat. Din CSAT fac parte doar reprezentanți ai Executivului. De remarcat că din CSAT nu face parte nici omul numărul doi din stat, președintele Senatului. Tot din pricina separației puterilor.
Dezbateri de genul acesteia nu strică niciodată. Statul de drept, ca și democrația nu sunt date odată pentru totdeauna. Democrațiile cad de regulă cu urale și aplauze. În România s-a aplaudat în perioada comunistă cât pentru o mie de ani. Se mai pot adăuga băile de mulțime din ultimul sfert de secol, dar este cu toitul altceva, deși de multe ori au prisosit sau au adus numai rele.
Despre separația puterilor în stat s-a discutat aprins în primele mandate ale președintelui Ion Iliescu. Fără Justiție independentă nu există stat de drept, fără presă liberă nu există democrație. Că în primii ani de după revoluție am avut un stat de drept este discutabil, Dar că presa a fost liberă imediat după căderea regimului comunist nue xistă niciun dubiu. Prin urmare presa liberă a salvat democrația Nu ne putem imagina cât de originală democrație am fi avut fără libertatea pe care și-a luat-o presa după 1990.
De ce au apărut discuții în jurul libertății presei și independeței justiției după 25 de ani de democrație? Totul pare să fi pornit de la aprecierea președintelui Iohannis că Justiția nu trebuie să fie o supraputere. În totiul luptei împotriva corupției, s-a creat impresia că DNA este undeva deasupra tuturor. Cu ceva timp în urmă fostul președinte Băsescu aprecia că SRI a acumulat prea multă putere. Aceste dezbateri au pornit la cele două instituții. Cei doi președinți, fiecare în mod separat, au ajuns cam la aceeași concluzie. Înseamnă că în societatea românescă există ceva în neregulă. Un președinte moderat, sau mai precis un om care vede ce se întâmplă, poate readuce la normalitate nu doar funcționarea instituțiilor în sine, ci și restabilirea unor relații echilibrate între instituții.
Dacă grija față de independența Justiției este exagerată, cu atât mai mult cu cât nimeni nu se preocupă de independența presei. Din care decurge libertatea de expresie. Traian Băsescu a lansat termenul de moguli, a dus o susținută campanie de discreditare a presei astfel că la sfârșitul mandatului său a lăsat presa într-o stare jalnică. Pentru a se apăra în fața unui președinte autoritar, politicienii s-au înarmat cu câte un ziar, cu câte un post de televiziune. Mai era doar un pas până întreaga mass media era în mâinile partidelor și politicienilor. Legea le permite politicienilor să dețină instituții mass media, fie direct fie prin intermediari. La cest lucru ar trebui să se gândească Klaus Iohannis, dacă dorește să fie un președinte echidistant. Ca și predecesorul său, dacă nu va intreprinde nimic în sensul reconfirmării ideii de presă liberaă, Klaus Iohannis va simți din plin presiunea presei deținute de politicieni.
Din păcate Justiția se gândește doar la independența sa, refuză să privească problemele societății în ansablul lor. O întrebare de genul ce este mai importantă, independența Justiției sau libertatea presei nu-și are rostul. Ambele sunt la feld e importante. Atentatul de la o redacție din Paris soldat cu 12 morți readuce în actualitate riscurile meseriei de ziarist.
