Asculta acest articolDiferența dintre un partid de dreapta și un partid de stânga nu este atât de pregnantă ca între un scaun de bucătărie și un scaun electric. De altfel, în Europa nici nu contează astfel de diferențe din moment ce s-a interzis pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, toată lumea știe ce este și la ce se folosește un scaun electric.
În schimb, nu toată lumea face diferența dintre o măsură economică de dreapta și una de stânga.
Ne îndoim că PNL, în totalitatea lui, are curajul de a-și asuma deschis propria doctrină. Datorită alianțelor multiple, a contactelor repetate cu PSD, și când era cazul și când nu era cazul, PNL s-a molipsit de toate bolile specifice unui partid de stânga, începând cu populismul și demagogia plăcută urechilor unui public cât mai larg, definit ca bazin electoral al stângii.
În secret, dar când este la strâmtoare și pe față, PNL tânjește la electoratul captiv al PSD. Accesul spre categoriile sociale defavorizate i-a fost facilitat de alianța cea mai strânsă, de USL.
Așadar, pentru o înțelegere cât mai adecvată a situației politice actuale trebuie să pornim de la convingerea că, din moment ce PNL nu este un autentic partid de dreapta, România nu are cum să aibă un guvern de dreapta.
Elaborarea bugetului confirmă politicile social-liberale spre care se îndreaptă PNL. Avem la guvernare un fel de USL mascat în culorile galben-albastre. Ar fi nedrept dacă nu am face referire și la fostul guvern PNL, condus de Călin Popescu Tăriceanu, guvern minoritar care a reușit să-și ducă mandatul de patru ani până la capăt cu ajutorul neprecupețit al PSD. Deci virusarea este și mai profundă decât a reușit să se facă în timpul USL-ului.
Prin urmare, eforturile USR de a împinge guvernul Orban mai spre dreapta par să fie sortite eșecului. Organizarea alegerilor anticipate, alegerea primarilor în două tururi, stimularea muncii prin reducerea ajutoarelor sociale, eliminarea pensiilor speciale, accentul pus pe investiții, susținerea economiei reale prin măsuri în favoarea agenților economici nu par să intre în prioritățile guvernului PNL. Ludovic Orban are doar sarcina de a salva aparențele. De altfel, președintele Iohannis a declarat încă de la învestire că guvernul Orban este unul de tranziție. Cu alte cuvinte, președintele ne-a avertizat să nu ne așteptăm la mari minuni din partea lui. Modul în care a fost elaborat bugetul confirmă că România are un guvern tranzitoriu. Spre ce? Greu de spus. Spre o guvernare de tip PSD, dar fără excesele imprimate partidului de Liviu Dragnea? Spre o guvernare social-liberală autentică, așa cum o visa Crin Antonescu și cum ar fi trebuit să pretindă și ALDE ca ultim aliat al PSD?
Până la urmă PNL va fi forțat de USR, poate și de PMP și UDMR, să vireze ușor-ușor spre dreapta pentru ca România să aibă un autentic guvern de centru-dreapta. Este tipul de guvernare care i se potrivește unei țări care vrea să se dezvolte, chiar sacrificând o anumită parte a electoratului, deseori în mod greșit considerată defavorizată.
S-ar părea că PNL mai face și alte greșeli. De pildă acordă mai multă atenție PSD-ului decât aliaților. Tratează USR de sus, aproape că ignoră PMP, iar cu UDMR nu prea intră în dialog. Situat mai spre centru-stânga, nici Pro România nu intră în sfera de interes a PNL-ului. Președintele Iohannis, la rândul lui, nu dă semnale că ar încerca să adune sub o singură umbrelă toate partidele de dreapta. În mod inexplicabil PNL se strânge în propria cochilie, ca o broască țestoasă care are siguranța că luându-se la întrecere cu iepurașul va ajunge prima la finiș. Pe ce se bazează? Poate pe un buget improvizat din materialele rămase de la fostul guvern PSD.
Ar fi interesant de văzut cum ar fi arătat bugetul României croit de echipa Dăncilă-Teodorovici, evident dacă Viorica rămânea în continuare prim ministru. Nu foarte diferit de bugetul Orban-Cîțu.
