





Într-o cvasitotală indiferenţă la sfârşitul acestei săptămâni se va desfăşura Congresul PMP. Nimic din freamătul din jurul lui Traian Băsescu de altădată. Patidul pe care l-a înfinţat practic pentru pentru Elena Băsescu după ce aceasta a pierdut în faţa lui Vasile Blaga competiţia pentru şefia PDL, nu s-a dezvoltat în măsura în care spera fostul preşedinte. A rămas o formaţiune de buzunar în care şi-au găsit refugiul o seamă de apropiaţi ai lui Traian Băsescu.
Modul în care a fost primită Simona Halep la sosirea în ţară arată că există o acută nevoie de performanţă. Că pe stadion s-au făcut auzite şi huiduieli este un lucru nesemnificativ în sine, dar care arată că nu toată lumea este pregătită să treacă peste idiosincrasiile politice.
„Toamna se numără bobocii”. Sau: „Gospodarul bun îşi face vara sanie şi iarna car”. Sau: „Buturuga mică răstoarnă carul mare”. Nu se mai poartă proverbele şi zicătorile. Cu toate că politicienii de azi se ţin de glume ca scaiul de oaie.
Indiferent de comentariile pe marginea mitingului organizat la Bucureşti în seara zilei de 9 iunie, PSD a dat o lovitură de imagine. Discursurile, fără să se ridice la nivelul mesajelor pe care au vrut să le transmită, şi-au atins ţintele propuse.
Odată cu publicarea deciziei şi motivării de revocare din funcţie a procurorului DNA în Monitorul Oficial preşedintele Iohannis devine parte a problemei. A fost o capcană bine ticluită de un mare specialist.
Dacă admitem că a existat un sistem de putere, altul decât cel oficial, rezultat al alegerilor democratice, trebuie să se recunoască şi că ministrul Toader a reuşit să-l devoaleze.
Niciodată de la adoptarea ei, prin referendum, în anul 1991, nu s-a simţit atât de pregnant că în România există o Constituţie. Modificarea din 2003 a fost resimţită mai mult ca o dorinţă a PSD, personal a lui Adrian Năstase, de a prelungi mandatul prezidenţial de la patru la cinci ani.
Constituţia a revenit la modă abia anul acesta. Jucătorii politici au descoperit un nou instrument, de fapt o armă imbatabilă, în lupta dusă când la baionetă, când la concursul de tras cu arcul.
Deloc familiarizaţi cu ingineriile juridice, puşi în faţa unor situaţii mai rar întâlnite, românii sunt în aceste zile martorii unor evenimente care le depăşesc puterea de înţelegere. Cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări cred, fără să aibă mijloace de verificare, în ceea ce declară decidenţii politici.
Privind lucrurile la suprafaţă nu există nicio îndoială că PSD domină scena politică din toate punctele de vedere. Ne place sau nu, Liviu Dragnea a reuşit să plaseze PSD în prim planul vieţii politice, sociale, economice din ultimul an şi jumătate. Nu există zi în care PSD să nu facă un lucru, nu există o zi în care un lider al partidului să nu facă o declaraţie şocantă, să nu lanseze o promisiune. Nu există, de asemenea, nici o zi fără o gafă.
Privind lucrurile la suprafaţă nu există nicio îndoială că PSD domină scena politică din toate punctele de vedere. Ne place sau nu, Liviu Dragnea a reuşit să plaseze PSD în prim planul vieţii politice, sociale, economice din ultimul an şi jumătate. Nu există zi în care PSD să nu facă un lucru, nu există o zi în care un lider al partidului să nu facă o declaraţie şocantă, să nu lanseze o promisiune. Nu există, de asemenea, nici o zi fără o gafă.
Din când în când se aude o expresie rătăcită din arsenalul politic al primilor ani de după căderea regimului comunist. Sunt două cuvinte simple, care alăturate dau senzaţia că există o putere discreţionară, bazată pe instituţii de forţă, dar în acelaşi timp, există şi o forţă care luptă împotriva acestei stări de lucruri.
La doi ani de la alegerile locale, departe de a se linişti pregătindu-se pentru următoarele alegeri, partidele au intrat într-un război de uzură, şicanându-se reciproc pentru orice amănunt. Eşti tentat să spui că aceşti politicieni ai momentului nu se vor putea înţelege niciodată. Cu greu poţi crede că au fost cândva parteneri. PNL a guvernat alături de PSD, repurtând împreună victorii remarcabile.
Ludovic Orban face o figură cu totul aparte în contextul dezbaterilor pe marginea deciziei Curţii Constituţionale privind confruntarea dintre ministrul Justiţiei şi preşedintele Klaus Iohannis. Liderul PNL are cea mai radicală poziţie dintre toţi politicienii şi magistraţii care se pronunţă în această chestiune. Poziţia lui şochează chiar în interiorul propriului partid. Nu toţi liberalii sunt de acord cu noua lui atitudine. Unii au ajuns să-i ceară demisia, alţii se mărginesc să se mire.
Decizia Curţii Constituţionale în problema cererii de revocare a procurorului şef DNA, Laura Codruţa Kovesi este de natură să dea satisfacţie maximă unei părţi a populaţiei şi dezamăgire totală altei părţi. Este o decizie care urmează la modul absolut orientările politice. Nu există o zonă intermediară. Semn al unei radicalizări excesive, se operează în termeni de alb sau negru.
Cei doi ani scurşi de la alegerile locale din iunie 2016 vor fi sărbătoriţi diferit de fiecare partid. PSD are de gând să organizeze un miting, cel mai mare miting al unui partid de stânga care s-a văzut în România. PNL pregăteşte o moţiune de cenzură care ar putea avea succes cu condiţia să fie votată şi de parlamenari PSD. S-au mai văzut cazuri. Guvernul Ungureanu a căzut cu complicitatea unor parlamenari PDL, iar premierul Sorin Grindeanu a fost eliminat în urma voturilor aleşilor PSD.
Principiul vaselor comunicante pare să fie valabil şi în politică. Oricât de mult scade sau creşte un partid procentul de sută la sută rămâne. Scena politică nu rămâne goală nicio clipă. Nici ştirbită. La un moment dat un partid obţine 30-40 de procente la alegeri pentru ca la următoarele alegeri să nu mai treacă pragul electoral. Pur şi simplu dispare. Până acum două principale partide de guvernământ au dispărut. Ambele de dreapta.
Se face mult caz, şi pe bună dreptate, pe marginea pierderii majorităţii PSD-ALDE în Camera Deputaţilor. De acum înainte pentru adoptarea unei legi coaliţia de guvernare se vede obligată să negocieze cu alte forţe politice. Într-adevăr, de aici înainte despre fiecare partid, oricât de slab este reprezentat în Camera Deputaţilor, i se poate spune că este „o forţă politică”.
La mai puţin de un an până la alegerile pentru Parlamentul European, partidele dau semne destul de firave că se pregătesc serios pentru prima mare confruntare electorală de la victoria senzaţională a PSD din 2016. Ar trebui, desigur, să ne amintim de surprinzătoarea victorie a lui Klaus Iohannis în faţa candidatului PSD. Victor Ponta a fost învins fără drept la replică. Practic a fost snopit în bătaie de un politician amator, de un primar al unui oraş de provincie.
28 000 de persoane, din care 1 000 din România, au răspuns la un chestionar privind UE, direcţia în care se îndreaptă, viitorul Uniunii. Printre întrebări câteva s-au referit şi la temele care vor fi abordate în timpul campaniei electorale pentru Parlamentul European. Trei teme preocupă în mod deosebit populaţia Uniunii Europene: combaterea terorismului, şomajul în rândul tinerilor şi problemele economice.
Din brambureala politică derulată necontenit pe scena politică, se pot extrage câteva elemente care lasă senzaţia de normalitate. S-a auzit vorbindu-se despre fondurile europene, despre autostrăzi, despre salarii, despre pensii şi deja celebrul Pilon 2. Aceste teme dau o umbră de normalitate în tumultul dezbaterilor sterile. Nu se poate preciza cu exactitate, ci lansează în spaţiul public cele mai aberante teme.
Plângerile penale înaintate de Ludovic Orban la adresa premierului Dăncilă şi a preşedintelui PSD nu pot trece neobservate din cauza acuzaţiilor. De la procesul soţilor Ceauşescu, un înalt demnitar, un şef de guvern şi altul de partid, nu au fost acuzaţi de înaltă trădare.