Image 1
Image 2

Câte ceva despre defectele PSD și orbul găinilor la PNL

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Greu de crezut, dar pe măsură ce se apropie campania electorală PSD pare să aibă probleme cu pornirea motorului. I se înfundă câte o bujie, constată că i-a pus cineva apă în benzină, îi bagă cineva câte un cui în roată… Cea mai mare problemă o are la accelerație. Mașinăria nu prinde viteză, astfel încât călătorii se pot da jos din mers.

E posibil să fie o impresie înșelătoare. Despre PSD se poate spune, la fel ca despre URSS, că este un urs adormit pe care nu e bine să-l trezești. Până la urmă, ca de fiecare dată, probabil că mașinăria de vot va porni în trombă. PSD se laudă că a câștigat toate alegerile parlamentare. Și în 1996, și în 2004 s-a situat pe primul loc. Obținând procente mai mari decât celelalte partide sau alianțe și în 2004, la fel ca în 1996, a fost forțat să rămână în opoziție. A contat voința președinților.

Așa se va întâmpla și după alegerile din 11 decembrie. Condiția ar fi ca PSD și ALDE să nu obțină peste 50% din mandatele parlamentare. Chiar și atunci, după modelul “soluției imorale” și al UNPR, se poate desprinde un grup de parlamentari.

Grupurile disidente se coagulează în jurul unei persoane oarecare, dar mai cu seamă în jurul unei personalități. PRU, partid care sapă la temelia PSD, după cum cu insistență o spune liderul său, Diaconu, are ca principal scop desemnarea lui Victor Ponta ca premier. Nu spune însă ce se va întâmpla dacă Ponta nu va fi nominalizat de PSD. Este posibil ca PRU să nu intre în Parlament, dar cu siguranță pe listele PSD, pe locuri eligibile, se află mulți oameni ai lui Ponta. Desigur, este greu de crezut azi că Victor Ponta ar putea trăda PSD-ul, cum au făcut-o Gabriel Oprea și Cristian Diaconescu. Se pare însă că disputa dintre Dragnea și Ponta este reală. Fiecare își pune oamenii lui pe liste. Tensiunea dintre ei poate crește până la ruperea totală.

  Efectele disensiunilor se fac simțite de pe acum, afectând capacitatea de mobilizare a PSD. Este posibil să se amplifice pe măsură ce se apropie data declanșării campaniei electorale. Pe de altă parte, în zona PNL se simte o revigorare în urma ieșirii lui Dacian Cioloș cu Platforma România 100.

Este ceva ce nu are PSD. Este un miez în jurul căruia se poate broda o platformă electorală. USR, cu sloganul său ușor vulgar, “în sfârșit, ai cu cine”, a sesizat momentul și punctează. Nu este mare lucru, nu sunt în dezbatere mari idei, deși sunt punctate problemele care frământă opinia publică, de la sănătate la educație, de la autostrada care să străbată Carpații la valorificarea patrimoniului istoric și cultural, de la anti-sărăcie la anticorupție. Nu este o Declarație de Independență, dar este o formă de a pune problemele în stil american.

PSD nu are așa ceva, și din această pricină bate în retragere.

De aici până la receptarea taberei Cioloș, flancat de PNL și USR, ca fiind Nordul, iar PSD și ALDE, forțe anti-DNA, ca fiind Sudul nedemocratic, este însă cale lungă. Drumul spre victorie poate fi scurtat de o întâmplare, care poate să vină sau nu. Cel ce ar trebui să-și asume rolul de a scurta drumul dreptei spre victorie este președintele Klaus Iohannis. Sunt multe metode.

Dincolo de prerogativele pe care i le conferă funcția, președintele este un simbol. Contează fiecare gest, pentru că fiecare gest este supus interpretării de către opinia publică. PSD nu are parte de un om care să fie în atenția opiniei publice, căruia i se vânează fiecare gest, fiecare declarație. Liviu Dragnea și Victor Ponta sunt personalități de mâna a doua. PNL nu știe profita de acest handicap al stângii. Mai mult, are doi lideri informali de primă mărime, Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, dar în ciuda acestui fapt nu știe capta atenția electoratului. Se vede foarte limpede lipsa unei culturi politice. S-a rupt până și de experiența din primii ani de după 1990, de parcă în partid nu mai există nimeni care a trăit în preajma marilor oameni politici, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu. În fine, PNL, atins de orbul găinilor, are avantaje de care nu se știe folosi, în vreme ce PSD are din ce în ce mai multe boli rușinoase pe care nu se străduiește să și le vindece, pentru că electoratului său nu-i pasă de ele.