Asculta acest articolPe cât par de clare pe atât de încurcate sunt lucrurile la început de an electoral. Totul pare ordonat, perfect împărțit între stânga și dreapta. PNL și PDL au fuzionat, practic unificându-se dreapta. S-au desprins două fragmente, respectiv ALDE din PNL și PMP din PDL, dar sunt doar două aripi mici care se pot oricând lipi de unde s-au dezlipit. Stânga este la fel de solidă ca în urmă cu ani de zile.
PSD are în apropiere un partid mic, UNPR, desprins după alegerea lui Victor Ponta în fruntea partidului.
Aritmetic, la fel și ideologic, totul pare în ordine. Dar ceva nu se leagă. Guvernul nu are o majoritate stabilă. Azi este independent, mâine poate fi politic. Azi este susținut de PNL și PSD, mâine poate rămâne în aer, fără niciun sprijin. PNL este și nu este la guvernare. PSD este și nu este în opoziție.
S-a intrat într-un an electoral în care se va discerne între stânga și dreapta sau va rezulta în urma alegerilor tot un guvern în care se vor regăsi partide de orientări diferite? PNL nu ar obține majoritatea necesară formării unui guvern de dreapta. Dar va accepta o alianță cu partidul lui Traian Băsescu sau va apela la serviciile lui Gabriel Oprea?
În cazul unui scor puțin mai mare al PSD, acest partid de stânga se va alia cu partide de dreapta mai mic, gen PMP și UDMR? Nimic nu este clar, iar liderii politici nu fac efortul de a aduce lămuriri. Ca întotdeauna, spun că niciodată nu trebuie să zici niciodată. Altfel spus, te poți alia cu oricine după alegeri fără să simți că ai făcut un compromis rușinos.
Foștii președinți au avut meritul, nu întotdeauna onorabil și constituțional, de a se fi situat pe stânga sau pe dreapta. Iliescu nu ar fi acceptat niciodată un guvern de dreapta. Constantinescu a făcut tot posibilul să aibă guverne de dreapta. Băsescu a vrut să unească PSD și PDL într-o mare alianță, înregistrând un eșec răsunător.
Iohannis vrea un guvern al său, dar nu este destul de tranșant. A avut o problemă cu Victor Ponta și a rezolvat-o. De atunci nu mai are nicio treabă cu PSD. În același timp nu este nici destul de apropiat de PNL pentru ca, orice s-ar întâmpla, PNL să aibă siguranța că va fi adus la guvernare.
Există o anumită stare de nesiguranță la nivelul tuturor partidelor. PSD se teme că Victor Ponta își va înființa o platformă politică și va rupe din PSD. PSD nu este sigur nici de relația cu ALDE. Se chiar spune că Tăriceanu și Ponta lucrează cot la cot pentru formarea unei noi construcții politice.
PNL nu știe în ce direcție o va apuca Traian Băsescu. Are și emoții în ceea ce privește prestația guvernului pe care îl girează. Dacă dă greș Dacian Cioloș cine va plăti polița? Tot PNL, deși nu se află la guvernare. O limpezire a apelor poate surveni la alegerile locale. Cine va câștiga mai mulți primari va deveni principalul partid al momentului. Desemnarea președinților de consilii județene va fi un test decisiv în conturarea unei ierarhii a partidelor politice.
Dar nu în funcție de rezultatele obținute. Va fi un test al capacității de negociere a fiecărui partid. PSD poate câștiga mai mulți consilieri județeni pe țară, dar să aibă mai puțini președinți de consilii județene. Sau invers. Partidele mici ALDE, PMP, UDMR, își vor vinde scump pielea, negociind la sânge fiecare funcție. Lucrurile se vor limpezi puțin după desemnarea candidaților la primării.
