Asculta acest articolPână la urmă breviarul politic românesc trebuia să cuprindă și un personaj ca Sorin Grindeanu. El este un produs al modului de a face politică în România. Poate fi considerat un exponent al tinerilor care își fac o carieră din politică, dar care vor să facă și avere. Ambiția ține loc de onestitate, iar orgoliul de pregătire culturală și profesională.
Refuzând să-și dea demisia, premierul scos din căciulă de Liviu Dragnea scoate la iveală mecanismele din spatele instituțiilor. Propunerile, desemnările, numirile în funcții se fac după exact aceleași criterii după care Dragnea l-a impus pe Grindeanu în funcția de prim ministru. Se înțelege că ne referim la singurul criteriu valabil: dorința șefului. Fie că este primar, președinte de consiliu județean, ministru sau prim ministru, angajările în funcțiile-cheie sunt făcute strict după voia și interesul celui ce conduce respectiva instituție.
Așa au apărut grupurile, bisericuțele, clanurile, găștile. În jurul fiecărui șef, mai mare sau mai mic, există un cerc de apropiați, o gașcă sau o gășcuță. Aceste forme de organizare au luat locul baronilor locali, iar la centru înlocuiesc formele de organizare legale.
Un astfel de cerc s-a format în jurul premierului Grindeanu. Nu întâmplător premierul fără guvern vorbea despre putere. Îi reproșa lui Dragnea că “vrea toată puterea pentru el”. Această afirmație îl plasează pe Sorin Gridneanu în rândul indivizilor pentru care puterea în sine este bunul cel mai de preț.
Încă de la numirea lui era clar că în jurul său se va forma un cerc al puterii, care mai devreme sau mai târziu, avea să intre în coliziune cu cercul de putere al liderului. Cu siguranță Grindeanu aștepta cu sufletul la gură o nouă condamnare a lui Dragnea, fiind sigur că el era cel ce avea prima șansă de a deveni liderul partidului.
Așadar, înainite de orice avem de-a face cu o luptă pentru putere. De data aceasta pe față. Liviu Dragnea se ascunde după evaluare, după deciziile CEx. Grindeanu, destul de rudimentar, atacă direct, ca un colonel din Juntele militare. A simțit gustul puterii și nu mai poate renunța la el. Într-un partid ca PSD nu-i este permis decât șefului să guste din această ambrozie numită PUTERE.
Personajelor de genul acesta nu le pasă de consecințe. Năbădăile lui Grindeanu costă economia. Cursul valutar a luat-o razna. Este pus în pericol echilibrul macro-economic. România a ajuns iar pe primele pagini ale ziarelor din lumea întreagă. Nimeni nu a mai auzit de un premier care refuză să plece din moment ce i se retarge sprijinul politic de către partidul său. A plecat din funcția de premier și Tony Blair când propriul său partid nu l-a mai susținut.
Ce încearcă să facă Sorin Grindeanu? Să-și facă propriul guvern. Caută susținători în rândul parlamentarilor. Dacă moțiunea de cenzură nu trece, el rămâne premier. Nimeni nu-l poate demite. Totul se blochează. Asta ar însemna formarea unei noi majorități, nu în jurul unui partid, ci al unui om. PNL, USR, UDMR, PMP, un grup de parlamentari grupați în jurul lui Victor Ponta și Daniel Constantin, trebuie să-l accepte ca prim ministru.
Se vorbește și despre o conspirație care ar fi fost pusă la cale de oamenii din jurul premierului. Un rol esențial ar fi jucat Victor Ponta. Se pare că la PSD de la Adrian Năstase încoace toți foștii președinți sunt dați afară din partid. Până la urmă și Liviu Dragnea va avea aceeași soartă ca predecesorii lui, Mircea Geoană și Victor Ponta. Acest băiat care se laudă că și-a făcut școlile la timp și nu a rămas repetent a reușit să dea peste cap nu doar cel mai mare partid, ci întreaga Românie. Cât ne costă jocul său de-a puterea? Cine plătește politic este clar: PSD.
