Asculta acest articolÎn mod cât se poate de sigur, niciun om politic, și cu atât mai puțin un lider, nu va recunoaște pe parcursul campaniei electorale că ar fi posibilă o guvernare PNL-PSD sau PSD-PNL. Dar, cum nu există prietenii pe viață în politică, nu există nici adversari eterni. Toate partidele au guvernat împreună în diverse formule și, desigur, vor guverna împreună și în viitor. Nu moralitatea este punctul lor forte. Rațiunea de a fi a unei formațiuni politice este să ajungă la guvernare.
Scopul lor mărturisit este să facă orice, să treacă peste orgolii și înguste interese de partid pentru binele și prosperitatea țării.
Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere nimic nu stă în calea unei alianțe post-electorale între partide care și-au dovedit adversitatea unele față de altele în campania electorală. Așadar, o alianță între cele mai mari partide nu trebuie scoasă din calcul. În situația în care se găsește, România are nevoie de o reformă din temelii.
Pentru a atinge acest scop nobil și necesar, în primul rând trebuie modificată Constituția. Lucru care nu se poate decât cu o largă majoritate parlamentară, de două treimi. În al doilea rând, clasa politică are nevoie de o reformă. Partidele politice, în lumina evenimentelor din ultimii ani, au simțit pe pielea lor că separația puterilor în stat a suferit o mutație.
Cele trei puteri nu mai sunt complementare, ci au început o teribilă luptă pentru supremație. Instituțiile statului se implică în lupta politică, de o parte sau alta a unor partide și politicieni.
Că o majoritate simplă nu este suficientă pentru a guverna o demonstrează chiar actuala situație. Deși există o majoritate în parlament, s-a ajuns la un guvern de tehnocrați. Practic nu mai există putere și opoziție, ceea ce este în afara jocului democratic.
După alegeri, indiferent de rezultatele obținute de PSD și PNL, nu se va putea forma decât o majoritate la fel de fragilă ca asta de acum. La fel ca PSD, indiferent de scor, PNL plus presupușii aliați cu greu vor trece de 50%.
Cu parlamentari care trec de la un partid la altul, ne așteaptă doar o perioadă de instabilitate. De pildă, dacă PSD se va clasa pe primul loc, iar președintele Iohannis va decide să desemneze un premier din partea PNL, social-democrații vor obstrucționa întreaga activitate a parlamentului și guvernului. Poate vor ajunge și la suspendarea președintelui.
În schimb, dacă președintele va desemna un premier de la PSD pentru că partidul a avut cel mai mare procent la parlamentare, PNL nu se va consola cu poziția de partid de opoziție atâta vreme cât ei consideră că Iohannis le este dator.
După cum se prezintă situația din țară, după poziția fiecărui partid, dată fiind postura președintelui Iohannis, pare aproape imposibilă o guvernare antagonică, fie cu PSD, fie cu PNL la palatul Victoria. Că cele două partide nu cad de acord acum nici măcar pe data alegerilor ține de strategia specifică, adoptată de toate partidele în timpul campaniilor electorale. Ea poate fi sintetizată în câteva cuvinte: a nu fi de acord cu nimic din ce spune adversarul.
O guvernare PSD-PNL nu exclude existența opoziției. Partidele mici, pentru că nu se va ajunge la un guvern de uniune națională, împreună cu presa, vor face opoziție.
Astfel, pentru următorul ciclu electoral, sau în caz de anticipate, partide precum PMP, ALDE, PRU, USR vor avea șansa istorică de a se constitui într-o forță politică redutabilă, într-o alternativă la PSD sau PNL. Un guvern PNL-PSD este o soluție pentru un moment de criză.
