Asculta acest articolDupă opt luni de la instalare, Guvernul Cioloș parcă începe să înțeleagă cam ce se întâmplă prin România. Încep să se destrame ițele țesute în jurul instituțiilor. Încep să apară la suprafață hibele fostei sau fostelor guvernări. Modul în care s-au împărțit funcțiile-cheie în toate instituțiile s-a cunoscut și până acum. S-a știut și că se sifonează bani, exact acesta fiind motivul pentru care anumite persoane au fost numite în anumite posturi. Mai pe scurt, guvernul află acum că România s-a transformat într-un stat bugetofag.
Firmele produc, iar bugetarii împart și consumă cam după bunul plac bani adunați din impozite și taxe. Nimeni nu-i poate opri. Pe măsură ce sunt scoși din sistem câte unu-doi, o sută, două trei sute de corupți, alții le iau locul. Sistemul în întregul său este asamblat în așa fel încât stoarce toata vlaga acestei țări.
Ultimul chemat să tragă un semnal de alarmă și să vorbească despre o “nouă revoluție” este Victor Ponta. Fostul premier a devenit în ultima vreme unul dintre cei mai îneverșunați critici ai actualului guvern. Și, în general, al situației în care se află țara. A contribuit din plin la perpetuarea unei stări de lucruri care a permis generalizarea corupției. Călin Popescu Tăriceanu, mai cu seamă în ultima vreme, s-a erijat în purtătorul de cuvânt al celor îngrijorați că DNA și SRI încalcă în mod sistematic și programat drepturile fundamentale ale cetățeanului. Sub guvernarea lui s-au îngroșat rândurile bugetofagilor. A inventat funcții pentru clientela politică, a permis majorarea salariilor la nivele greu de imaginat. Auzi acum despre salarii de la stat de mii de euro, pentru funcții despre care nici nu se știa că există. Dacă guvernul PDL a permis și a încurajat jaful a sute de milioane de euro pentru retrocedări, guvernul Tăriceanu și Ponta s-au remarcat prin abilitatea cu care și-au plasat oamenii în funcții gras plătite. Să nu se înțeleagă de aici că guvernul Boc a făcut excepție. :i foștii democrat liberali s-au ales cu funcții în sistemul de stat, la fel ca social democrații și liberalii, la fel ca oamenii din partidele mai mici.
Admițând că guvernul Cioloș are deja o imagine clară a situației din țară, înseamnă că va lua măsuri? De pildă printr-o lege a salarizării s-ar putea regla toate salariile bugetarilor. De fapt este vorba despre funcțiile de conducere. Bugetarii de rând sunt vai și-amar de capul lor. Până și veniturile liderilor sindicali care îi reprezintă pe cei cu salarii mici se urcă până la șapte mii de euro pe lună. Un director de spital poate lua 150 de milioane lei vechi pe lună, în timp ce o asistentă duce acasă 12 milioane pe lună. Sunt salarii uriașe în primării, consilii județene, care depășesc mult salariile primarilor, a preșdinților de consilii județene. Nimeni nu poate face nimic.
Ajustarea sistemului la potențialul real al economiei nu se poate face decât prin legi adoptate de parlament. Dar tocmai parlamentarii sunt cei care au creat această monstruozitate financiar-economică. Guvernul, ca emanație a Parlamentului, nu are nici puterea și nici interesul să facă ordine în sistem. Rațiunea pentru care s-a apelat la un guvern de tehnocrați este de a face altceva decât un guvern politic. Adică să termine cu numirile pe criterii politice, să facă o nouă distribuire a funcțiunilor în stat. În timpul scurt pe care îl are la dispoziție poate cel mult face un raport despre starea reală a țării. Probabil premierul Cioloș a înțeles cu exactitate care este starea reală a țării. Probabil s-a gândit și la soluții. Dar ce poate face un guvern, oricât de bine intenționat ar fi, dacă nu există o voință politică din partea tuturor partidelor?
