Cârtiţele, prin muşuroaiele pe care le fac, nu distrug digul Someş

Pe vreme de pandemie de Covid-19, Internetul este o soluţie ideală de socializare, de relaxare, de împărtăşire a unor gânduri. Micile ieşiri în spaţiul public îi fac pe numeroşi sătmăreni să evite locurile aglomerate şi să prefere plimbările în natură, acolo unde este linişte, motiv de inspiraţie şi şanse minime de a contracta noul virus Covid-19.

Zilele trecute am consemnat în coloanele ziarului nostru îngrijorarea unor sătmăreni cu privire la apariţia pe digurile râului Someş a numeroase muşuroaie de cârtiţă, mai mari sau mai mici şi eventualele efecte nefaste ale galeriilor asupra siguranţei în exploatare a digului. Iată că acest subiect este dezbătut şi în spaţiul virtual, de către doi cunoscuţi sătmăreni, ale căror nume nu le prezentăm din motive lesne de înţeles.

Subiectul dialogului l-au reprezentat numeroasele muşuroaie de cârtiţe de pe cele două maluri ale Someşului, începând de la podul aflat în construcţie, cel de al treilea, cum se spune, până la aşa cunoscutul Pod Galben.

Din dialogul celor doi prieteni în fapt se deduce că aceste animale – cârtiţele, sapă galerii mai ales în partea de suprafaţă a solului, fără ca galeriile să afecteze structura în profunzime.

Cu alte cuvinte, digurile nu sunt puse în pericol ca urmare a numărului muşuroaielor şi al dimensiunilor acestora. Şi totuşi rămâne nelămurit în acel dialog, numărul inexplicabil de mare de muşuroaie în această perioadă de iarnă.