Image 1
Image 2

Candidaţi pitoreşti şi exotici

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

    Veteran al candidaţilor prezidenţiali, Corneliu Vadim Tudor îşi încearcă norocul şi la alegerile din 2014. Perdant pe bandă rulantă începând din anii ’90, preşedintele PRM a avut partea sa de glorie. În anul 2000 s-a calificat în turul final. Practic a scos din cursă candidaţii dreptei. Ca şi în 2014, dreapta s-a divizat.

Foarte bine cotaţi în sondaje, cu o cotă de încredere uriaşă, Isărescu şi Stolojan au obţinut rezultate modeste, primul, fiind şi prim-ministru în funcţie, a reuşit performanţa de a scoate CDR-ul din istorie.

PNL apelase la Stolojan, dar eşecul a fost pe măsura popularităţii sale. Prost organizată, aproape ca şi acum, dreapta i-a deschis drumul lui Ion Iliescu spre un nou mandat. Desigur, Vadim Tudor şi partidul său sunt departe de a mai fi ceea ce au fost. La următoarele alegeri el a obţinut rezultate modeste, dar dacă i se oferă ocazia face multă gălăgie în jurul său.

Vremurile când PRM obţinea peste 20% la parlamentare au apus demult. Cu peste o cincime din parlamentari în legislatura 2000-2004, un partid naţionalist nu a reuşit să facă nimic spectaculos. Nu a fost primit la guvernare, în schimb a sprijinit Guvernul Năstase fără mari pretenţii. În respectiva perioadă s-a demonstrat un lucru, anume că în România postcomunistă naţionalismul a rămas la nivelul declarativ, iar extremismul şi radicalismul nu au atins o formă de exprimare socială şi politică.

Tot un candidat pitoresc este şi Gheorghe Funar. Dat afară din PRM, în conflict cu Vadim, fostul primar al Clujului este unul dintre ultimii mohicani naţionalişti, dar nu are anvergura necesară unui extremist autentic cum se doreşte.

Prea mult pentru a-i considera adversarii direcţi ai celor doi naţionalişti români, Kelemen Hunor şi Szilágyi Zsolt, primul candidat prezidenţial din partea UDMR, al doilea din partea PPMT, au obiective politice diferite. Intenţia lui Kelemen Hunor este de a ţine electoratul maghiar în jurul UDMR.

Ca de fiecare dată în perioadele electorale, liderii maghiarilor readuc în discuţie tema autonomiei. Partidul Popular Maghiar din Transilvania încearcă să se impună ca reprezentant al maghiarimii, considerând că UDMR s-a rupt de populaţia maghiară, iar liderii săi, urmărind doar interese proprii, s-au vândut politic majorităţii.

Cu ani în urmă PRM şi UDMR erau cele două forţe politice în competiţie, reprezentative pentru electoratul radical român şi maghiar. Între timp, viaţa politică s-a democratizat. Parcursul partidelor cu un program naţionalist a fost foarte diferit. Partidul lui Vadim şi-a pierdut popularitatea, iar UDMR a devenit foarte pragmatic, susţinând toate guvernele care le-au acceptat pretenţiile.

Kelemen Hunor nu poate fi considerat un candidat pitoresc, însă raportat la şansele inexistente conferite de procentul UDMR este, desigur, un candidat neobişnuit, exotic. Mai mult decât atât, prezenţa unui candidat aparţinând unei minorităţi, îi diminuează rezultatele. Se pare că încă din primul tur, mulţi maghiari vor vota direct cu Klaus Iohannis, şi el, la rândul său, un candidat exotic, ieşit din tipare.

Sigla Informatia Zilei

Promisiuni cu iz electoral

Asculta acest articol Cutremurul din Turcia pune în plan secund războiul din Ucraina. Mii de morţi, de câteva ori mai

Riscurile asumării răspunderii

Decizia de asumarea răspunderii guvernului în parlament este un gest suprem pe care îl face un prim ministru pentru adoptarea unei legi. Dacă nu se întruneşte majoritatea simplă guvernul cade.