Când uiţi cu ce ai început relatarea…

Asculta acest articol

Când uiţi cu ce ai început relatarea…

sau despre utilizarea pauzelor semnalate prin punctuaţie

Lecturând diferite texte, adesea am observat că pierdeam ideea de bază, aşa încât eram nevoit să reiau de la început lectura unei fraze. Acest lucru a fost sesizat de unii profesori, care ne sfătuiau pe noi, elevii, să scriem texte utilizând fraze scurte. În schimb, în experienţa de jurnalist, am observat că şi unii profesori de română uită să pună punct după o frază de lungime rezonabilă.

De pildă, o ştire (exemplificată aici), scrisă de o profesoară, are peste 15 rânduri urmate un singur punct. [29] Un profesor de română, autor de cărţi de critică literară, scrie o frază de 19 rânduri, tixită cu neologisme. La sfârşitul lecturii, nimeni nu poate spune cu ce a început acea frază. [45, p 225]

Peste ani, într-o conversaţie televizată, cu un strălucit profesor de română, l-am întrebat pe interlocutor ce le recomandă elevilor în chestiunea lungimii frazelor. ”Fraze scurte”, zice. Totul e bine şi frumos, dar ce înseamnă fraze scurte? Încerc să îl descos: câte cuvinte trebuie să conţină? ”Nu putem face o astfel de precizare”, fu răspunsul său (vag).

Aveam să aflu ulterior că americanii au întocmit liste întregi de ”cuvinte imprecise”, cum ar fi, bunăoară, ”scurt” sau ”lung”, cuvinte pe care fac tot posibilul să le evite deoarece, utilizând astfel de termeni, fiecare înţelege ceva diferit, bazat pe experienţa proprie. Spre deosebire de profesorii români, americanii le dau elevilor şi studenţilor indicaţii orientative (nu recomandări vagi) privind lungimea frazei. Astfel, pentru ei, lungimea frazei este influenţată de complexitatea textului (textele complexe se scriu cu fraze scurte, ceea ce înseamnă 15-20 de cuvinte). O frază obişnuită are 15-30 de cuvinte. Scriitorii consacraţi pot scrie fraze clare de 50 de cuvinte, dar începătorii au trebui să fie mai prudenţi. Alt indiciu valoros: când ajungem la două rânduri de text, e semn că trebuie să ne pregătim să punem punct, pentru a nu suprasolicita memoria cititorului. Cu alte cuvinte, nu ne dau reguli rigide, dar ne oferă repere care ne ajută în construcţia textelor clare, element esenţial pentru autori. O altă recomandare stilistică este de a alterna fraze lungi cu fraze scurte şi de a varia lungimea propoziţiei, astfel încât scrisul să aibă un flux plăcut.

Problema este mai complexă deoarece în asigurarea lungimii potrivite a frazei e nevoie de un echilibru subtil. Pe de o parte, frazele lungi diminuează claritatea ideii (mai ales când exprimă idei complexe), iar pe de altă parte, frazele prea scurte (sub 15 cuvinte) sună sacadat, aşadar supărător, dar şi infantil totodată.

Alte recomandări de alcătuire a frazelor. Urmărim dacă: 1. frazele asigură, prin construcţie, claritatea textului (fraze scurte când se exprimă idei complexe); 2. au o lungime potrivită, sau avem fraze prea lungi (peste 30-40 de cuvinte), sau prea scurte şi care sună sacadat; 3. asigură, prin formulare, fluenţă în lecturare, adică au o topică ce conferă cursivitate lecturii, fără poticniri; 4. au o alcătuire variată, nu încep în acelaşi fel şi nu par stereotipe; 5. au inclus verbul în construcţia fiecăreia, iar poziţia verbului este cât mai apropiată de cea a substantivului (fără intercalări de propoziţii secundare); 6. conţin o idee care se repetă şi e mai potrivit să o ştergem; 7. conţin conectorii necesari (adică expresii de tranziţie).

Extras (actualizat) din lucrarea  Redactarea – o deprindere neglijată în şcoală. Rateurile unor profesori
de Vasile Nechita
Editura ECOU TRANSILVAN, Cluj-Napoca, 2020