Asculta acest articolBună, rea, reinventându-se mereu după fiecare şoc, ne place sau nu, presa face din România o ţară democratică. Fără presă este de neimaginat cum s-ar face cunoscut şi cel mai umil politician. Fără presă nu ar fi posibilă nicio campanie, de la cea de vaccinare la campania anticorupţie. Mass media trasează direcţia în care ar trebui sau nu să meargă societatea.
Uneori o instituţie de presă exagerează, dar vine altă instituţie de presă care trage în direcţia contrară şi lucrurile se echilibrează. De aceea este nevoie să existe mai multe ziare, mai multe televiziuni, pentru a se completa şi corecta reciproc. Mai nou apărutele reţele de socializare sunt un adjuvant al presei tradiţionale. Un fel de “gura satului” fără limite geografice. Împotriva acestui melanj între mass media şi reţelele de socializare era pornită legea lui Dragnea, numită şi a defăimării.
Dar una este să promovezi legi care limitează sau controlează libertatea de expresie şi alta este să desfiinţezi o instituţie de presă. Este şi cazul Antenei 3. Înfiinţat de Dan Voiculescu, un personaj controversat încă din primele luni de după revoluţie, trustul de presă Intact a fost deseori confundat cu patronul.
Percepţia publică a fost că Dan Voiculescu nu s-a limitat să fie doar patronul “material”, ci s-a erijat în patron spiritual. Dacă nu-şi făcea partid, unul care nu a reuşit să crească mai sus de piciorul broaştei, nu s-ar fi întâmplat nimic din toate câte i s-au întâmplat lui, ca persoană.
Dar instituţia media ar fi mers, sau ar fi putut merge, pe acelaşi drum. Antena 3 nu a fost pur şi simplu o televiziune de partid, însă a mers întotdeauna în direcţia în care a mers micul partid din debaraua sa.
Aici a fost greşeala considerată fundamentală. Şi fatală. La noi nu se acceptă ideea că presa poate fi de stânga sau de dreapta. Toată lumea vrea presă independentă sută la sută. Aşa ceva nu este posibil. Şi n-ar fi nici productiv. Independenţa sută la sută duce la anarhie. Există reguli, principii, un set de valori pe care trebuie să le respecţi.
Oricât ar fi de criticată, Antena 3 a avut şi reguli şi principii şi un set de valori. Dacă s-a antrenat în lupta politică, vestea proastă este că toată presa din România face acest lucru, de la ultimul ziar cu o sută de exemplare la ziarele de mare tiraj, de la ultima televiziune patronată de un partid la televiziunea publică. Vestea bună este că aşa se construieşte democraţia, cu presă de toate culorile, de toate orientările.
Direcţia editorială a unui trust de presă nu este un motiv de desfiinţare. Când o clădire este mai importantă decât o instituţie media înseamnă că suntem pe marginea unei prăpastii, la marginea civilizaţiilor care s-au clădit pe libertatea de expresie. De fapt, ce se întâmplă? Statul vrea o clădire. După ce a pierdut lupta cu samsarii imobiliari, acţionează exact ca un samsar imobiliar.
Cum se face că nu vrea înapoi toate clădirile luate cu japca? Statul nu vrea nici clădirile de patrimoniu abandonate. Cum ar fi de exemplu casa în care s-a născut Brâncuşi. Cel mai prost administrator, care este statul, vrea o clădire.
Întâmplător acolo îşi are sediul un trust de presă. Dacă asta nu contează, nu ştim ce să mai spunem. Va urma o altă televiziune, apoi un ziar, şi aşa mai departe. Începutul este greu. Restul merge de la sine.
