19.02.2020 00.00 Agenda Publică cu Stela Cădar, invitați: Adrian Albu, Octavian Petric, Vlad Baculescu. Titlul emisiunii: Audierile miniștrilor cabinetului orban II au continuat.(reluare) 02.00 Ştiri 02.30 Audiențe în direct cu Eva Laczko, invitați: Markos Tibor. Titlul emisiunii: Economia duduie? (reluare) 04.00 Cultură cu Ioan Anițaș, invitat: Vasile Koter Laszlo. Titlul emisiunii: De la sculptura în lemn. La sculptura în piatră și os. 04.50 Ne Cheamă Natura cu Ioana Zaharia, invitat: dr. Liana Strîmb. 05.45 Info Magazin cu Adriana Mureșan. Titlul emisiunii: Artă și bijuterii. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Agenda Publică cu Stela Cădar, invitați: Adrian Albu, Octavian Petric, Vlad Baculescu. Titlul emisiunii: Audierile miniștrilor cabinetului orban II au continuat.(reluare) 10.00 Zone Folclorice cu Ioana Vladimirescu, invitat: Florin Mureșan. 10.30 Info Studio cu Ioan Anițaș, invitat: Virgil Dragoș. Titlul emisiunii: Subvențiile anului 2019 și pregătirile pentru cele ale anului 2020. 11.45 Teleshopping 12.00 Ştiri 12.30 Audiențe în direct cu Eva Laczko, invitați: Markos Tibor. Titlul emisiunii: Economia duduie? (reluare) 14.00 Agenda Publică cu Stela Cădar, invitați: Adrian Albu, Octavian Petric, Vlad Baculescu. Titlul emisiunii: Audierile miniștrilor cabinetului orban II au continuat.(reluare) 16.00 Teleshopping 16.15 Taina Credinței cu Mihaela Ghiță invitat: Tiberiu Vălean. Titlul emisiunii: Familia în fața provocărilor vieții. 17.00 În Slujba Comunității cu Mihai Sălceanu, invitat: Adrian Balaj. 18.00 Audiențe în direct cu Ioan Anițaș (direct) 19.30 Ştiri 20.00 Agenda Publică, cu Stela Cădar (direct) 22.00 Ştiri 22.30 Audiențe în direct cu Ioan Anițaș (reluare)

Canalizare la sate sau fose septice comune cu bazine vidanjabile?

Scris de Ioan Aniţaş, 10 februarie 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

În ultimii ani, pe seama fondurilor guvernamentale, dar şi accesarea diverselor programe de finanţare puse la dispoziţia unităţilor administrativ teritoriale, au fost făcute investiţii menite a creşte standardul de viaţă şi în mediul rural.

Au fost construite reţele de alimentare cu apă, au fost amenajate şi asfaltate drumuri, nu în ultimul rând, au fost realizate reţele de canalizare şi staţii de epurare individuale pentru fiecare comună sau în cel mai rău caz, la două comune.

Din păcate, multe din reţelele de canalizare în special de la sate sunt insuficient utilizate, în sensul că mai peste tot, maximum 50% din gospodării sunt racordate la această reţea, în ciuda faptului că neracordarea se sancţionează cu amenzi între 2.000 şi 4.000 de lei, sumă care ar putea reprezenta costuri de racordare.

Situaţia actuală, fără a face referire la anumite zone ale ţării, dovedeşte faptul că la stabilirea unităţilor administrativ teritoriale din România, în unele situaţii s-a omis un element deosebit de important, spunea Ioan Leitner, directorul executiv al Apaserv Satu Mare, furnizorul regional de servicii. Uniunea Europeană a recomandat statelor membre ca la stabilirea unităţilor administrativ teritoriale pentru care se va realiza reţea de canalizare spre exemplu, să aibă minimum 2.000 de locuitori echivalenţi. Această recomandare ignorată pare să fie şi motivul pentru care, la sate, multe familii nu sunt racordate la serviciile de apă şi de canalizare, cu toate urmările nefaste care decurg dintr-un asemenea aspect.

Interlocutorul nostru a ţinut să sublinieze faptul că, în prezent, Banca Modială realizează un studiu şi la nivel de România, în ceea ce priveşte aglomerările urbane şi oportunitatea dezvoltării unor reţele de alimentare cu apă şi de canalizare. Acest studiu ar urma să fie finalizat în cursul acestui an.

În cazul unor rezultate favorabile, Banca Mondială susţine construirea de reţele de canalizare şi nu amenajarea unor microstaţii de epurare şi bazine vidanjabile.

Costul canalizării nu trebuie să depăşească 2.000 euro/locuitor

Iată că înainte de existenţa concluziilor în cazul studiului invocat mai sus, iniţiat de Banca Mondială, actualii guvernanţi, la sfârşitul lunii abia încheiate, au lansat ideea amenajării la sate a unor fose septice comune, ceea ce ar însemna aparent o economie, în vreme ce specialiştii susţin că investiţia ar fi considerabil mai costisitoare în timp. Potrivit celor sugerate de guvern, fără a exista o decizie în acest sens, fosa septică comună ar urma să deservească 20-30 de familii, numai că, în acest moment, se pare că le scapă ceva. Este necesară legarea acestor proprietăţi printr-un sistem de ţevi. Oare nu este ceva similar cu reţea mai mică de canalizare?

Ioan Leitner susţine că nu este exclus ca ideea să se fi lansat în spaţiul public în insuficientă documentare. Unele recomandări privesc faptul că ar fi de dorit ca investiţia în sistemul de canalizare să nu depăşească 2.000 de euro/locuitor. La prima vedere, bazinele vidanjabile pot costa considerabil mai puţin, dar sunt o serie de probleme. A amenaja asemenea bazine pentru 2-3 familii înseamnă a avea la dispoziţie minimum 100 de metri pătraţi de teren, dar pentru câteva zeci. Cine o să-i pună constructorului la dispoziţie terenul şi în ce condiţii? Cine o să asigure mentenanţa acestor sisteme şi pe banii cui? Oare sunt suficient de mulţi oameni calificaţi pentru a asigura mentenanţa? Pe ce criterii o să stabilescă eventualele costurile de întreţinere – deservire, inerente, dar şi de golire a acestor bazine? Racordarea la un asemenea bazin a zeci de utilizatori presupune realizarea a mai multor sisteme/reţele disparate de canalizare, ceea ce înseamnă costuri mai mari decât realizarea unei reţele care să deservească mai multe sute de familii.

Cu siguranţă acest sistem adus în atenţia publică de către guvernanţi este fezabil eventual în zone de munte, acolo unde casele sunt disparate, iar distanţa până la reţeaua de calanizare este mare şi nu se justifică investiţia. În rest, specialiştii susţin cu argumente că reţeaua de canalizare care funcţionează în sistem gravitaţional este mai eficientă şi mai uşor de întreţinut.

Bazinele vidanjabile şi microstaţiile de epurare s-au dovedit ineficiente în Germania

Potrivit spuselor lui Ioan Leitner, acest sistem de bazine vidanjabile şi microstaţii de epurare a fost experimentat cu ani şi ani în urmă în Germania, dar timpul a dovedit că este vorba despre o investiţie nerentabilă şi greu de întreţinut, în comparaţie cu reţelele clasice. Ca urmare a rezultatelor dezarmante obţinute s-a renunţat la idee, fiind pus astfel capăt şi disconfortului pe care l-ar produce aceste bazine vidanjabile.

Din cele spuse de interlocutorul nostru se desprinde faptul că judeţul Satu Mare se numără printre cele 6-7 judeţe din ţară, care în următorii 10 ani ar putea realiza şi a se încadra în baremurile specifice în materie de canalizare, dacă se vor putea finaliza toate investiţiile din Master Plan.

În prezent, la nivel de judeţ se mai lucrează la reţele de canalizare în comune precum Pişcolt, Vama, Viile Satu Mare, dar care nu sunt predate spre administrare şi exploatare la Apaserv.
Unele statistici la nivel naţional arată că 70 – 80% din gospodării nu sunt racordate la reţeaua de canalizare, ceea ce aduce o serie de prejudicii pentru agentul economic care trebuie să asigure mentenanţa, dar şi exploatarea eficientă.

Se poate presupune că iniţiativa guvernanţilor cu privire la amenajarea acelor bazine vidanjabile şi a microstaţiilor de epurare să fie o soluţie imediată mai ales pentru unităţile de învăţământ care nu dispun de grupuri sociale interioare.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.