Asculta acest articolÎn general știm ce așteaptă lumea de la o campanie electorală. În schimb nu prea știm ce a așteptat președintele din moment ce în câteva rânduri și-a arătat nemulțumirea ba că este lispită de dinamism, ba că este prea liniștită. Este adevărat că legea este foarte restrictivă, dar poate că ar trebui să ne obișnuim cu astfel de campanii. La urma urmei oamenii votează și dacă politicienii se ceartă și dacă vorbesc unii cu alții civilizat. În ceea ce privește programele, într-o atmosferă mai calmă pot fi mai bine prezentate.
O campanie mai liniștită are un singur inconvenient: nu scoate lumea la vot. La acest lucru se va fi gândit președintele. Prin urmare se gândește să propună modificarea legii alegerilor. Ceva între ce a fost și cum este acum.
Dacă va fi o prezență scăzută la secțiile de votare, una din cauze este slaba popularizare. Guvernul nu a făcut niciun efort. Instituțiile publice centrale și locale de asemenea s-au limitat la strictul necesar, adică la aproape nimic. Ar fi căzut în sarcina mijloacelor de informare în masă să facă mai multă publicitate în jurul alegerilor.
Nu s-au prea obosit să preia sarcinile instituțiilor publice. De altfel, între mass media tradițională, presă scrisă, posturi de radio și tv, s-a instalat o anumită răceală, un război rece. În ultima vreme înalții funcționari publici au devenit foarte sensibili. Chiar “fotosensibili”, în sensul că nu mai ies la lumină, stau ca huhurezii în cuibușoarele lor călduțe, bine plătiți din bani publici. Nu mai pot fi atinși nici cu o floare de păpădie.
Iar dacă sunt supărați pe presă, înseamnă că sunt supărați și pe populație. Întâlnirile publice cu cetățenii sunt tot mai rare. Despre audiențe se mai aude câte ceva, dar în general nu se țin. Cetățenii de rând fiind ignorați, se înțelege de la sine că reacționează neprezentându-se la vot.
Refuzul de a-și exercita un drept, în acest caz dreptul la vot, este o formă de protest radicală. Cu o prezență la vot de 50% evident că rezultatele sunt viciate. Jumătate dintre cetățenii cu drept de vot, uneori chiar și mai puțin, decid soarta a milioane de oameni care nu votează.
Dacă ar fi să căutăm o vină cuiva, tot la clasa politică ajungem. Lumea în care trăim este oglinda activității politice din ultimii 26 de ani. Fiecare partid când a fost la guvernare a pus o cărămidă la acest edificiu strâmb, cu o fundație slabă, cu acoperișul spart.
Traian Băsescu pe vremea când era președinte spunea că lumea politică o vede ca printr-o pâclă groasă, murdară. Președintele Emil Constantinescu nu a fost nici el mulțumit și din această cauză s-a retras într-o lume a celor ce nu mai zic nimic, nici de bine, nici de rău. Ion Iliescu a vorbit despre cumetriile politice. Până acum niciun președinte nu a fost mulțumit de clasa politică. Nici clasa politică nu este mulțumită de ea însăși. A fi nemulțumit de o singură campanie electorală nu este un lucru atât de grav.
Mersul unei campanii este dat de evenimentele care se întâmplă pe parcursul ei. Dacă nu s-au generat evenimente, nu aveau cum să se întâmple minuni. De exemplu, un eveniment care dă dinamism este vizita premierului Viktor Orban în Satu Mare. Pentru că a avut loc în penultima zi de campanie, ecoul ei va fi scurt, ca un fulger. Va lumina mintea alegătorilor de etnie maghiară și aceștia vor fugi imediat la vot? Mai degrabă, efectul este invers. Vizita a venit ca o mană cerească pentru partidele cu program naționalist.
O parte dintre alegătorii români care nu s-ar fi prezentat la vot probabil vor simți că este de datoria lor să meargă, totuși, la vot. Aceste lucruri nu schimbă scena politică în mod radical. Important este ce s-a întâmplat în cele patru săptămâni de alergătură, contează ce au avut de spus candidații, contează promisiunile care s-au făcut. În fond, și oamenii și partidele sunt aceleași. Nu există nicio lege care, în sine, poate dinamiza o campanie electorală. În cel mai rău caz, o lege proastă poate dinamita o campanie electorală.
