Camelia Iacob: Nu mai încercaţi să vă schimbaţi copilul. Rolul vostru ca îngrijitori se apropie de final

Asculta acest articol

Educaţia tinerilor şi a adolescenţilor este o sarcină deloc uşoară. Din ce în ce mai mulţi părinţi îşi exprimă îngrijorarea vizavi de soarta copiilor lor. Pierd legătura cu ei, tinerii îşi trăiesc viaţa şi nu comunică cu părinţii lor.

Cea mai mare este teama că adolescenţii vor deveni consumatori de droguri, folosirea stupefiantelor fiind o lume aproape necunoscută pentru generaţia părinţilor tinerilor de azi.

Sfaturi de specialitate

Pentru câteva sfaturi de specialitate am stat de vorbă cu Camelia Iacob, coordonatoarea Centruli de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Satu Mare (CPECA), confirmând şi ea îngrijorarea celor trecuţi de vârsta de 45-50 de ani: “Mulţi părinţi şi bunici ne întreabă ce să facă în cazul copiilor sau nepoţilor adulţi care locuiesc cu ei şi care au sau se tem că ar putea avea probleme legate de consumul de alcool sau droguri.

Toţi părinţii vor să-şi vadă urmaşii fericiţi, sănătoşi, conectaţi social, că lucrează sau urmează o şcoală. Cu toate acestea, uneori copiii adulţi care locuiesc cu părinţii sunt şomeri, deprimaţi, beau sau consumă droguri şi sunt singuri. Adesea părinţii lor încă muncesc sau sunt în prag de pensionare şi sunt îngrijoraţi că această situaţie va continua pentru totdeauna. Deci, ce puteţi face ca părinţi?”

Citând-o pe psiholoaga dr. Rachel Hannan, specialista a oferit câteva idei în acest sens: “Nu mai încercaţi să vă schimbaţi copilul. Rolul vostru ca îngrijitori se apropie de final. Puteţi continua să vă pese de el, dar trebuie să nu mai aveţi grijă de el. Aveţi grijă de voi înşivă şi lăsaţi-l să aibă grijă de el însuşi. Cu excepţia cazului în care are deficienţe grave şi nu poate face acest lucru, nu faceţi lucrurile în locul lui (ex: spălatul hainelor, programări medicale etc.). Amintiţi-i dacă trebuie, dar nu o faceţi în locul lui. Dacă nu-şi gestionează propria viaţă, lăsaţi-l să se confrunte cu consecinţele fireşti ale comportamentului său.
Există o etapă în dezvoltarea umană numită vârsta adultă emergentă de la 18 ani la 25 de ani. În această etapă creierul se dezvoltă în continuare, deci nu vă aşteptaţi la aceeaşi maturitate sau competenţă ca şi la 30 sau 40 de ani. Ca părinţi, aveţi peste 20 sau 30 de ani în plus în ceea ce priveşte experienţa de viaţă.

Amintiţi-vă situaţiile în care aţi fost mai puţin responsabili sau conştienţi de sine în anii voştri de emergenţă. De asemenea, încetaţi să vă mai certaţi. Când aţi obţinut cu adevărat ceva prin ceartă? Arătaţi-i cum vă afectează situaţia lui. Clarificaţi-vă aşteptările faţă de comportamentul lui şi spuneţi-i. Faceţi acorduri şi reguli. Scrieţi-le”

Deci, pe scurt, nu încercaţi să trăiţi viaţa copilului dumneavoastră, lăsaţi-l să experimenteze şi partea mai neplăcută a traiului cotidian, căci doar aşa va putea aprecia cu adevărat lucrurile bune şi poate se va mai îmbunătăţi cu ceva acea statistică ce spune că la ora actuală, la nivel mondial, unul din 6 tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani nici nu munceşte şi nici nu învaţă, fiind întreţinut de părinţi.