Bugetul sub povara bugetarilor

Asculta acest articol

Este o realitate indubitabilă: în România numai bugetarii pot pune presiune pe guvern, numai protestele şi grevele bugetarilor pot determina guvernul să respecte măsurile promise.
Din păcate, bugetul nu mai poate suporta cheltuielile din ce în ce mai mari cu salariile aparatului de stat.
După unele date numai în anul 2021 s-au făcut 20.000 de angajări la stat.
Ca să ne facem o idee putem compara armata lui :tefan ce Mare, de circa 10.000 de oşteni, cu cele 20.000 de persoane angajate la stat, pe lângă cele existente de aproximativ 1,3 milioane. Cam mulţi pentru forţa, sau mai exact pentru lipsa de forţă, a economiei româneşti. Poate că sunt necesari. Poate că excesiva, stufoasa birocraţie, are nevoie de această armată al cărei număr pare să fie mai mare decât al soldaţilor ruşi care au invadat Ucraina.
Numărul bugetarilor în sine este o problemă mai mică decât salarizarea. Nu există angajat la privat care să nu invidieze salariile de la stat, în comparaţie cu munca prestată.
Ilie Bolojan, în prima lună de când a ajuns preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor a redus la jumătate aparatul bugetar. A demonstrat că se pot obţine rezultate bune cu un personal înjumătăţit.
Cifrele bugetului arată că nu există decât două soluţii pentru însănătoşirea bugetului: reducerea de personal sau tăierea salariilor.
Om cu suflet bun, milos din fire, în urmă cu câteva zile primul ministru Nicolae Ciucă anunţa că nu vor exista tăieri de salarii. Făcându-şi socotelile, ministrul de finanţe anunţă dezastrul din buget. Lipsesc aproximativ 20 de miliarde de lei pentru a putea plăti aceleaşi salarii în 2023 ca anul trecut.
Premierul Ciucă înţelege că situaţia este gravă şi le dă miniştrilor 48 de ore să vină cu propuneri: ori disponibilizări de personal, ori tăieri de salarii. Probabil asta include şi administraţia publică, în subordinea ministrului dezvoltării regionale, Cseke Attila.
Ar mai fi o soluţie: majorarea taxelor şi impozitelor. Economia privată ar mai putea face un efort şi, de dragul aparatului de stat, să plătească benevol taxe şi impozite mai mari.
Eventual sub deviza, totul pentru buget, totul pentru ţară, şi-ar putea aduce aportul şi fermierii cedând statului cerealele din depozite, nevândute din cauza ajutorului dat fermierilor ucraineni cărora li s-a dat voie să tranziteze România, dar şi-au vândut produsele aici.
Trecând peste orice comentariu, concluzia care se impune este că domnul prim ministru Nicolae Ciucă a salvat iluzoria stabilitate politică, dar a scufundat economia.
Niciun sector economic nu a rămas neatins de seria de crize care s-au derulat începând cu pandemia. În acelaşi timp, pensiile speciale au rămas neatinse. Au venit peste capul tuturor scumpirile, dar guvernul şi parlamentarii au majorat pe ici pe colo salariile bugetarilor, ale parlamenterilor, primarilor etc.
O mai proastă situaţie cu greu putea fi imaginată la preluarea guvernării de PNL, în diferite formule, în combinaţie cu USR, apoi printr-o cumetrie cu PSD, rotind trei prim miniştri, Orban, Cîţu, Ciucă.
Comisia Europeană, economiştii, banca naţională, ministrul de Finanţe, ministrul Fondurilor Europene, în final însuşi premierul Ciucă, spun că aşa nu se mai poate. S-a ajuns la limita suportabilităţii bugetare.
În aceste condiţii va mai prelua PSD funcţia de prim ministru?