Image 1
Image 2

Bogdanffy Szilard, episcop auxiliar de Satu Mare, a fost primul martir catolic din era comunistă beatificat de Vatican, acum 5 ani

Bogdanffy Szilard
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Bogdanffy Szilard
Bogdanffy Szilard

Fericitul Bogdánffy Szilárd Ignác (n. 21 februarie 1911, Feketetó, comitatul Torontal, azi Crna Bara, Banatul de Nord – d. 2 octombrie 1953, închisoarea Aiud) a fost episcop romano-catolic auxiliar de Satu Mare şi Oradea, iar de la 14 februarie 1949 până la sfârşitul vieţii deţinut politic. A fost beatificat în data de 30 octombrie 2010, în Bazilica Sf. Maria din Oradea.

Bogdánffy Szilárd s-a născut la data de 21 februarie 1911 în localitatea Feketetó din Banatul de Nord (pe atunci în comitatul Torontal din Ungaria, astăzi în Serbia), unde tatăl său îndeplinea funcţia de învăţător. A fost botezat în data de 6 martie 1911 în biserica parohială din Csóka, naş de botez fiindu-i chiar preotul paroh. A primit la botez numele de Szilárd, forma maghiară de la Constantin, prenumele preotului paroh, şi Ignác, prenumele tatălui.

În anul 1920, întreaga familie s-a mutat în Cruceni, unde tatăl lui Szilárd Bogdánffy a primit un nou post de învăţător. În 1925 s-a mutat la Timişoara, împreună cu părinţii săi. Au locuit în cartierul Elisabetin, pe strada Romulus.

În anul 1925, s-a înscris la studii la Gimnaziul Piarist din Timişoara, apoi în anul 1929 s-a înscris la Seminarul Teologic din Oradea. A fost hirotonit ca diacon la 5 februarie 1934. Apoi a fost hirotonit preot romano-catolic în Catedrala din Oradea, la 29 iunie 1934, de către episcopul István Fiedler.

În perioada 1935-1939 a fost profesor la Gimnaziul Catolic din Oradea şi duhovnic la Mănăstirea Ursulinelor din acelaşi oraş.

Suspectat de serviciile secrete româneşti

Bogdánffy a fost citat în anul 1939 de către serviciile secrete româneşti ca unul dintre membrii cu sarcini importante în organizarea şi activitatea Organizaţiei de Autoapărare din Valea lui Mihai, organizaţie care “milita pentru rezistenţa comunităţii maghiare împotriva încercărilor de românizare”.

În octombrie 1939 a fost arestat, iar la 21 decembrie 1939 a fost trecut peste graniţă împreună cu alţi 35 de deţinuţi, dintre care 14 preoţi romano-catolici. Bogdánffy fusese denunţat de un elev al său, pe nume Ludovic Sahy, pe care l-a sfătuit să rupă legăturile cu organizaţia şovină la care aderase. Ulterior episcopul a subliniat că elevul său a efectuat denunţul doar pentru că, arestat în aceeaşi zi, spera să-şi uşureze astfel situaţia la anchetă.

Doctor în filosofie şi episcop auxiliar de Satu Mare şi Oradea

În perioada septembrie 1940 – iunie 1943, a efectuat studii de doctorat în filosofie şi dogmatică la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, obţinând titlul de doctor în teologie la 26 iunie 1943. Teza sa de doctorat a avut tema „Apocaliptica sinoptică”.

Reîntors în România, în anul 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic „Szent József” din Oradea. În aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea şi numit ca vicar episcopal.

A fost consacrat în clandestinitate ca episcop-auxiliar de Satu Mare şi Oradea la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 de ani, în Capela Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti, de către episcopul Gerald Patrick O’Hara de Savannah, Georgia, (SUA), regent al Nunţiaturii Apostolice din România.

Închisoare şi martiriu

Autorităţile comuniste au încercat, prin toate mijloacele, să-l convingă să „colaboreze”. Pentru că n-a fost de acord să-şi trădeze semenii, Bogdánffy a ajuns în închisoarea Securităţii din Oradea (3 septembrie 1949). În anul 1951 a fost transferat la Jilava, trimis apoi la muncă silnică în mina de plumb de la Sighetu Marmaţiei şi mutat un an mai târziu în lagărul de la Capul Midia. A fost condamnat, în anul 1953, de un tribunal militar din Oradea, la 12 ani muncă silnică şi dus în celula 120 a închisorii de la Aiud, unde n-a supravieţuit decât o lună.

Episcopul greco-catolic Ioan Ploscaru l-a amintit în memoriile sale drept blând şi modest. Pentru disponibilitatea sa de a-i ajuta pe ceilalţi a fost supus la torturi şi izolat la „neagra” (celulă pentru un singur deţinut, fără ferestre şi fără posibilitatea aşezării pe orizontală), unde rezistenţa umană era încercată la limitele extreme ale supravieţuirii.

Bogdánffy Szilárd a murit în închisoarea din Aiud la 2 octombrie 1953, la vârsta de 42 de ani.

Procesul de beatificare

Slujba de beatificare de la Oradea
Slujba de beatificare de la Oradea

La 27 martie 2010 Papa Benedict al XVI-lea a aprobat promulgarea decretului privitor la martirajul episcopului Szilárd Bogdánffy, la propunerea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Beatificarea a avut loc în data de 30 octombrie 2010 la Oradea.

În cadrul ceremoniei, arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a dat citire decretului de beatificare. Celebrarea liturgică a fost prezidată de cardinalul Péter Erdő, primatul Ungariei, la invitaţia lui László Böcskei, episcop romano-catolic de Oradea, în Bazilica Sf. Maria.

Episcopul Bogdánffy este primul martir pentru credinţă al Bisericii Romano-Catolice din România, din timpul prigoanei comuniste, care a fost ridicat la cinstea altarelor. Sărbătoarea sa a fost fixată pentru ziua de 3 octombrie.

Duminică, 31 octombrie 2010, papa Benedict al XVI-lea i-a anunţat pe credincioşii adunaţi în Piaţa Sfântul Petru din Roma cu privire la beatificare (în limba italiană), după cum urmează: “Ieri, în catedrala din Oradea Mare în România, cardinalul Peter Erdö l-a proclamat fericit pe Szilárd Bogdánffy, episcop şi martir. În 1949, când avea 38 de ani, el a fost consacrat episcop în clandestinitate şi apoi arestat de regimul comunist din ţara sa, România, fiind acuzat de conspiraţie. După patru ani de suferinţe şi umiliri, a murit în închisoare. Aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru acest eroic păstor care a păşit pe urmele Mielului până la sfârşit!”.

6 comentarii

Lasă un răspuns

Connect with