Asculta acest articolGreu de explicat ce înţelege Lucian Bode când spune că PNL s-a consolidat la 22-24% din opţiunile electoratului.
Cel mai probabil secretarul gneral al partidului a vrut să spună că PNL are un electorat captiv care, orice s-ar întâmpla, votează săgeata.
Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, adică aşa arată sondajele, liberalii nu mai trebuie să-şi facă probleme cu erodarea la guvernare.
Pot să crească preţurile oricât, pot să nu se majoreze pensiile, pot să nu fie desfiinţate pensiile speciale, poate să nu vină următoarea tranşă din PNRR că PNL are asigurat un procent de 22-24% din voturi.
Dacă, vorba cântecului, “nici nu suie, nici coboară/ bate boii de-i omoară” ce haz mai are politica?
Chiar dacă procentul ăsta ar fi sigur sută la sută, tot este prea puţin pentru un partid care are pretenţia să guverneze România şi după alegerile din 2024. Mai exact să guverneze fără bunăvoinţa PSD.
Mergând pe aceeaşi logică, folosind acelaşi limbaj neştiinţific, înseamnă că PSD s-a consolidat 34-36%? În această situaţie se mai poate vorbi despre un parteneriat de unu la unu?
S-ar putea. Cu condiţia ca social-democraţii şi liberalii să aibă un adversar comun împotriva căruia să fie obligaţi să lupte, aşa cum a fost în cazul USL. În 2011 PSD şi PNL au format o alianţă politică şi electorală cu un scop precis: eliminarea preşedintelui Traian Băsescu.
Ce adversar puternic au în faţă PSD şi PNL, în anul 2023, care să-i forţeze să se unească împotriva lui? AUR? Forţa Dreptei, USR şi PMP?
Cele două partide îşi unesc forţele în numele stabilităţii politice. Nu va fi uşor în campania electorală să încerci să depăşeşti pragul fixat la 22-24% fără să ataci un adversar puternic. Acesta nu este AUR, nu este USR, nu este Forţa Dreptei.
Adversarul pe seama căruia poate creşte PNL este PSD. Vor putea fi ţinuţi în frâu liberalii? Nu prea. În multe judeţe, în foarte multe judeţe, nu se reflectă prietenia dintre Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă. Armonia de la vârf nu se regăseşte în teritoriu.
Până la urmă electoratul va înţelege că PNL şi PSD nu-şi dau mâna în numele stabilităţii politice, ci în numele puterii la care nu vor să renunţe, dar nici nu o pot deţine separat, aşa cum şi-ar dori fiecare.
Situaţia e mai încurcată decât pare. În locul adeversarului puternic, aşa cum a fost preşedintele Băsescu, alegătorii, electoratul captiv al PSD şi electoratul captiv PNL, îşi vor găsi singuri scorpia împotriva căreia să lupte: preţurile, RCA-ul, pensiile speciale, probleme pe care cele două partide partenere nu le pot, sau, şi mai grav, nu vor să le rezolve.
Neputinţele actualului guvern vor fi sanţionate la votul pentru Parlament.
După toate semnele, din ce în ce mai multe, Marcel Ciolacu ar prefera să conducă guvernul, nu să stea ca o cucuvea la Cotroceni.
În mandatele lui Traian Băsescu s-a văzut că primul ministru deţinea adevărata putere. Călin Popescu Tăriceanu a condus guvernul ignorându-l pe preşedintele Băsescu. La fel a făcut şi premierul Victor Ponta.
Până la urmă preşedintele Iohannis s-a dovedit mai abil, reuşind să-şi menţină partidul, PNL, la guvernare în ciuda scorului slab de la alegerile parlamentare.
Dacă se va merge în tandem Ciucă-Ciolacu, şi la prezidenţiale s-ar putea să apară o problemă, mai mult de orgoliu.
Alegătorii de dreapta, care tradiţional votează la preşedinţie cu candidatul de dreapta, se vor trezi în loc de un PSD cu două PSD-uri, întruchipate de acelaşi Nicolae Ciucă.
Oricum am lua-o, PNL rămâne în pierdere. Nici nu suie/ nici coboară, dar nici nu i se întrevede un viitor sigur. Chiar dacă rămâne alături de PSD, tocmai din cauza consolidării electoratului său la doar 22-24%, PNL rămâne mereu cu un pas în spatele partenerului.
Fii primul care comentează