Image 1
Image 2

Bixad: Sfințire de capelă de cimitir

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Fiecare duminică este o zi a Învierii. Acest fapt cuprinde profunzimi și semnificații mai rar actualizate în uzanța simțului “comun”. Este nevoie, uneori, să spunem, de un moment, de un act revelator, care să ne repună în contextul unor realități mereu prezente, dar nu întotdeauna accesate.

Pentru credincioșii din Parohia “Nașterea Maicii Domnului” Bixad un astfel de moment a fost ziua de 23 august 2020. Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, venit să binecuvânteze noua capelă mortuară a parohiei, a ținut să le vorbească bixădenilor – după Slujba de binecuvântare și înainte de Sfânta Liturghie – despre semnificația acestui moment. I-a felicitat pentru jertfelnicia lor, pentru gândul lor cel bun de a zidi un lăcaș monumental, generos, înzestrat cvasi-integral cu o frumoasă pictură; o realizare fără egal în Episcopie și, poate, chiar mai departe.

În spațiosul pridvor al capelei s-a săvârșit Sfânta Liturghie, Preasfinției Sale fiindu-i alături un ales sobor: Pr. Vasile Chiorean, parohul bisericii, Arhim. Dr. Emanoil Rus, starețul Mănăstirii Bixad, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaș, Pr. Marian Crainic, proin-protopop de Carei, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare și alți vrednici slujitori ai Sfintelor Altare. Grupul Psaltic „Theologos”, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a fost din nou la înălțime, dând răspunsurile liturgice.

“Mântuitorul deschide căi spre mântuirea noastră; spre înțelepțire, spre luminare, spre înnobilare, spre înfrumusețare.” O astfel de cale a arătat și prin pericopa citită duminică, din capitolul 18 al Evangheliei după Matei. De șaptezeci de ori câte șapte… Adică să ierți infinit.

„De câte ori îți va greși, de atâtea ori curmă disputa dintre tine și fratele tău, nu cu răzbunarea, ci cu iertarea și cu împăcarea.” Și Mântuitorul ne iartă, pentru a ne da posibilitatea schimbării și nu pentru a rămâne în slăbiciune. El ne iartă ca să ne ajute, ca să ne îndrepte; așa cum îi iartă părinții pe copii. “Dumnezeu este mult-milostiv și lesne-iertător; și este dispus să ne ierte tot. Are putere Dumnezeu să facă aceasta. Și ne iartă în fiecare zi.” Iar omul este chemat să se asemene cu Dumnezeu. „Dumnezeu așteaptă să ne asemănăm cu El. Trebuie să ne asemănăm cu Dumnezeu în creație – prin înmulțirea talanților; în slujire – căci Dumnezeu slujește făpturii Sale, fiind mereu în stare de veghe; și în iertare. Să ne asemănăm cu Dumnezeu în slujire, în iertare, în iubire, în creație, în milostivire.” Zece mii de talanți. Adică, simbolic vorbind, o datorie infinită, imposibil de plătit, cu toate averile acestei lumi și în tot timpul acestei vieți. O datorie care ne face mereu datori. Căci “fiecare Îi suntem datori, într-un fel sau altul, lui Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că suntem veșnic datori lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a dăruit”. Și să nu ne asemănăm iconomului celui rău, mai ales în modul în care ne chivernisim propria credință creștină. Căci, de multe ori, în istorie și în actualitate, n-am știut să fim iubitori, să avem respect față de chipul fiecărui om. “Hristos nu a încreștinat pe nimeni cu forța. A zis: «Cine vrea…» Nu a venit să-Și arate forța; a venit să-Și arate iubirea, iertarea, lumina, pacea și binecuvântarea” – a opinat, în finalul predicii sale, Preasfințitul Părinte Iustin.

La final s-au oferit mai multe distincții preotului paroh, consilierilor parohiali, inclusiv primarului din Bixad, Ioan Tătar.

C. B. Roatiş

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with