Asculta acest articolPentru a trage atenția asupra lui, odată cu alegerea unui nou lider, UNPR lansează și o provocare propunând schimbarea lui Călin Popescu Tăriceanu din fruntea Senatului.
Ca toate partidele care se află în parlament datorită abilității unor politicieni, și UNPR are nevoie de un șef care să aibă talent la negocieri. UDMR trcece drept partidul care a excelat în a se ști lipi de putere în momentele dificile pentru unul dintre partidele mari. A contribuit decisiv la formarea și menținerea unor guverne.
UNPR, de asemenea a jucat un rol esențial încă de la plecarea grupului condus de Gabriel Oprea din PSD și lipirea lui la PDL. Același rol l-a avut ALDE în menținererea majorității după spargerea USL. Rol împărțit cu UNPR chiar și după demisia lui Victor Ponta.
Aparent din motive de loialitate, UNPR și ALDE au rămas alături de PSD și după pierderea puterii. Niciunul nu a îndrăznit să facă pasul spre PNL. Calculele arătau că dacă doar plecau amândouă ar fi reușit să pună de o majoritate pentru a da un guvern. PNL a preferat să meargă pe mâna lui Klaus Iohannis și nu a forțat intrarea la guvernare. Guvernul de tehnocrați a avut în egală măsură nevoie de susținerea tuturor partidelor. Fiecare partid s-a poziționat într-un mod care a crezut că îl avantajează. Gabriel Oprea, în numele “interesului național” nu a ieșit din dorința președintelui Iohannis. S-a comportat slugarnic și în raport cu guvernul Cioloș. ALDE a ales o altă cale. Tăriceanu și-a radicalizat discursul, încercând să joace rolul principal de critic marcant al guvernului și totodată de principal adversar al președintelui Iohannis.
Insistând pe această linie, Călin Popescu Tăriceanu și-a croit un costum de opozant redutabil, însă nu l-a urmat aproape nimeni din propriul partid. Președintele Senatului s-a aventurat și pe un teren periculos criticând modul în care acționează DNA. Nimeni din partid nu i-a urmat exemplul, mulți simțindu-se cu musca pe căciulă. Timid și formal, parlamentari ALDE mai critică guvernul de tehnocrați, dar nu spun nici pâs despre DNA.
Într-un astfel de moment a survenit demisia lui Gabriel Oprea din funcția de președinte al UNPR. I-a urmat Neculai Onțanu, care părea să continuie politica lui Oprea. Reținut și arestat de DNA, partidul a intrat în criză. Nu pentru multă vreme, pentru că s-au organizat rapid alegeri. Noul lider s-a remarcat de la început afirmând că nu este exclus să ceară demisia lui Tăriceanu de la conducerea Senatului. Nu este foarte clar dacă îndeplinește o dorință a PNL sau va avea o înțelegere cu PSD.
Foarte recent PSD a luat vreo opt parlamentari din grupul UNPR. Fapt impardonabil între doi parteneri care se respectă și se bazează unul pe celălalt. În condiții normale, gestul poate fi considerat o declarație de război. Nu mai are PSD încredere în UNPR? Atâta vreme cât nu are un partener de negociere cu autoritate, PSD avea motive să pună la îndoială loialitatea UNPR. După alegerea lui Valeriu Steriu în fruntea partidului cu siguranță se va tranșa poziția UNPR. Încă din primul moment a transmis un semnal, afirmând că probabil va cere schimbarea lui Călin Popescu Tăriceanu de la conducerea Senatului. Să fie un gest menit să-i facă pe plac președintelui Iohannis? Trimite un semnal către DNA? Sau avertizează pur și simplu PSD, în sensul că îl pune să aleagă între UNPR și ALDE? Două partide, chiar dacă sunt mici, precum două săbii, nu pot încape într-o singură teacă. Dispariția unuia, presupune avantaje pentru celălalt. În ce direcție o va lua UNPR nu se știe. Un lucru este cert, nu vrea să-i facă ALDE concurență.
