Asculta acest articol
“Bani din cer” nu e tocmai cea mai literală traducere a piesei lui Ray Cooney cu care Trupa Mihai Raicu a Teatrului de Nord și-a deschis stagiunea la Sala Mare. Titlul original, “Funny Money”, s-ar traduce poate “Bani de tot râsul” sau chiar “Bani de râsul curcilor” – poate că ăsta ar fi cel mai potrivit titlu, având în vedere că în piesă se înfruntă doi polițiști, iar termenul argotic pentru ei este “curcani”.
Oricum s-ar traduce, rămâne un fapt consacrat că farsa renumitului comediograf englez se joacă de 25 de ani cu enorm succes, chit că situația devine atât de încâlcită și zăpăcită în povestea familiei Perkins care s-a procopsit cu o valiză plină de bani, încât îți vine greu s-o mai iei în serios. Dar adevărul e că nici nu trebuie luată în serios. E divertisment pur, evadare din cotidian, poezia lui “ce-ar fi dacă“ dusă până la absurd. Cu atât mai mult cu cât regia lui Daniel Vulcu pare să-și fi propus să apese și mai tare pe coarda burlescului, riscând de câteva ori s-o rupă, atât de șarjate au fost unele scene în premiera de duminica trecută.
Regizorul și actorul orădean a avut un succes frumos la Satu Mare acum câțiva ani cu “Cină cu proști”, în tradiția teatrului bulevardier francez, un spectacol în care ne temeam de exagerări, dar nu a fost cazul, intensitățile fiind bine dozate atunci. Ca și în acea producție, rolul principal i-a fost încredințat lui Romul Moruțan, devenit cam fără voia lui, după impresia noastră, starul de comedie al trupei sătmărene. Și joacă bine, expansiv, își descompune personajul tot mai vizibil pe măsură ce situația devine tot mai penibilă. Pe cât de crispat e acesta, pe atât de hilară e compoziția pe care o face Ioana Cheregi în rolul soției care descoperă, sub șocul valizei cu bani, deliciile alcoolului. Hilară, da, dar și plină de compasiune: femeia aceasta amețită de câte își toarnă și i se toarnă în cap este cea mai lucidă figură de pe scenă. Roxana Fânață și Andrei Stan fac figură contrastantă în rolurile prietenilor de familie surprinși complet de întorsătura de destin, mai ales Andrei reușind un ingenuu delicios, cum rar l-am văzut să joace.
Cei doi polițiști – cât de polițiști or fi ei de fapt – formează un alt contrast: tipul agentului macho, în haină de piele, cu ochelari fumurii, întruchipat de Cătălin Mareș, pus în antiteză cu un gen clasic al literaturii polițiste englezești, detectivul în haine ponosite, tip Colombo, jucat de neobositul Ciprian Vultur. Stelian Roșian e “deus ex machina” în rolul taximetristului, dar parcă transformarea lui în oșan cu cuțitul de rigoare împinge hazul forțat prea departe. E drept, teatrul comic englez oscilează între calmul disimulat și șarja asumată, și asta încă din vremea lui Shakespeare. Momentul coregrafic, gândit de Roxana Fânață pentru final, pune capac acestui ghiveci picant pe care publicul îl gustă bucuros.
Ceea ce realmente ne bucură la această montare este confirmarea faptului că schimbul de generații s-a făcut cu bine la trupa română a Teatrului de Nord (doar Vultur e din “vechea gardă“) și comedia este pe mâini bune și de acum încolo la Satu Mare.
Fii primul care comentează