Asculta acest articolPe marginea cazului de la Caracal se vorbește și se va vorbi încă multă vreme. Gheorghe Dincă din Caracal, criminal în serie, îi face o serioasă concurență celebrului Râmaru. Este greu să-l depășești în notorietate pe Râmaru, la fel cum este imposibil să-i faci concurență lui Jack Spintecătorul, cei doi fiind modele clasice ale criminalilor în serie. Încă nu știm câte crime a comis Dincă. Poate îl va depăși pe Râmaru.
Întreaga țară urmărește revoltată mersul anchetelor.
Din cauza bâlbâielilor de la începutul anchetei, în urmă cu vreo 8-9 zile, publicul și-a împărțit revolta între monstruosul criminal și nepricepuții anchetatori.
Acest lucru se datorează în parte și televiziunilor, care transmițând în direct ore în șir nu au timp să verifice informațiile. Nu acesta este scopul lor principal. Rolul asumat de televiziuni este să mențină subiectul fierbinte.
Din perspectiva timpului, așa cum se întâmplă în astfel de cazuri, ceea ce rămâne este ceea ce este scris. Cum se scrie mai puțin decât se vorbește, până la urmă în istoria crimelor va rămâne povestea din ziare, din rapoartele scrise ale anchetatorilor.
Cu sau fără aportul acestor mijloace de informare în masă rapide, în timp real, s-ar fi declanșat această psihoză națională. Așa cum s-a întâmplat și în perioada când acționa Râmaru. Din acest punct de vedere putem fi liniștiți. Opinia publică își face datoria, adică este sensibilă la orice iese din comun, obligând autoritățile să reacționeze cu mai multă atenție decât în cazurile care nu sunt aduse la cunoștința publicului.
În acest caz iese în evidență un element cu totul nou. Este vorba despre avocatul criminalului, desemnat din oficiu, tânărul căruia i-a surâs șansa de a deveni celebru. Evident, joacă rolul de avocat al diavolului, al monstrului în acest caz. Foarte multă lume a remarcat și sunt și șocați de modul în care se adresează avocatul la persoana clientului său. Monstrului îi zice de zeci și zeci de ori “dânsul, dânsul, dânsul…” “Dânsul a răpit victima… Dânsul a omorât victima….Dânsul a ars cadavrul victimei în ulei fiebinte… Dânsul a ascuns oasele în pădure…”
În sfârșit, avem în față un avocat care pare să aibă un mare respect pentru clientul lui. Vorbește despre el ca și când ar fi cineva care tocmai a luat un premiu Oscar în urma rolului jucat într-un film. Modul în care prezintă faptele săvârșite de criminal îi cizelează acestuia imaginea. Va fi interesantă apărarea din timpul procesului. Cum acest tânăr își ia în serios rolul de avocat al diavolului, este de așteptat să-i găsească circumstanțe atenuante. Iată o mostră… “Dânsul a lovit-o pe Alexandra, dar pe Luiza nu a lovit-o, dimpotrivă, spune că a avut o conversație, și chiar fata a consimțit să aibă raporturi sexuale… Dânsul zice că vrea să aibă astfel de servicii, plătite…”
Concluzia, trasă în urma prezentării sale de către avocat, ar fi că monstrul acesta este un om blând, dar care își iese uneori din fire și atunci omoară fete. Încă nu se știe câte, dar modul de operare este același: le răpește într-o mașină cu geamuri fumurii, le leagă, le duce acasă, le violează, le omoară, apoi le arde într-un cazan improvizat dintr-un butoi. Oasele care nu ard le duce în pădure și le îngroapă sau le aruncă în Olt sau Dunăre.
Din povestea aceasta de groază cel mai prost ies polițiștii. Populația este revoltată de modul în care nu-și fac datoria. S-a descoperit acum un lucru care se știa demult: că dispar fără urmă foarte multe persoane, iar poliția nu le caută. Pentru contracararea acestor acuzații foarte grave poliția va trebui să se străduiască mult să o contrazică prin fapte. Și, cel puțin deocamdată, nu au parte de niște avocați atât de abili cum este cel al monstrului din Caracal, la adresa căruia se exprimă enervat de des cu “dânsul, dânsul…” Ne și imaginăm un dialog al anchetatorilor de felul acesta: “Spuneți-ne, domnule criminal în serie: câte fete ați ucis?”
