Asculta acest articolPrincipalii prezidențiabili au fost desemnați de cele trei forțe politice clasate pe primele trei locuri la europarlamentare. Fiecare candidat în parte este la fel de bun și la fel de rău. Depinde din ce parte îl privești pe fiecare. Prezidențiabilii au calitățile și defectele pe care le au partidele care îi susțin.
Primul dintre ei, Klaus Iohannis, având deja un mandat în spate, știm ce poate face și cum se comportă ca președinte. Este principalul favorit. S-a remarcat în special în politica externă.
În sensul că a stat la masă cu cei mai mari lideri ai lumii. A fost bine primit de Donald Trump. Avea și motive președintele american să-l laude din moment ce România a fost prima țară din UE care s-a angajat să plătească 2% din PIB pentru Apărare. Adică să cumpere armament din SUA. Germania plătește doar 1% din PIB. De aici rezultă, după opinia lui Trump, că Iohannis este un președinte mai bun decât cancelarul Merkel. Cumpărăm armament american de miliarde de dolari, dar vizele pentru români nu s-au desființat.
Klaus Iohannis a înregistrat succese și în UE. Succesul în plan european nu ar trebui evaluat după numărul de întâlniri la vârf cu liderii europeni, ci după neprimirea României în Spațiul Schengen. Și, mai nou, după istorica vizită a liderilor europeni la Sibiu. Rezultatul: nicio funcție importantă a României la nivelul instituțiilor europene.
Președinția este considerată cea mai înaltă funcție în statul român. Este, într-adevăr, importantă în măsura în care președintele în exercițiu nu respectă Constituția, adică nu este echidistant. Ion Iliescu s-a remarcat prin loviturile date partidelor istorice. Emil Constantinescu a ieșit învins de Securitate. Echidistanța lui Traian Băsescu? A dat din toate puterile în adversarii politici. Și-a sfârșit mandatele lăsând în urmă, după cum a spus el însuși, un stat mafiot.
Trecând rapid în revistă performanțele și mai ales contraperformanțele președinților pe care i-a avut România, mai degrabă se constată că funcția nu este chiar atât de importantă. Potrivit Constituției președintele nu are putere executivă decât în măsura în care și-o ia singur. Eșecul istoric al României din ultimii 30 de ani este eșecul personal al fiecărui președinte.
Onestă din fire, o adevărată mimoză politică, în prima fază Viorica Dăncilă a declarat că nu va candida la președinție. Pe urmă a înțeles că funcția de președinte nu este cine știe ce mare scofală și s-a decis să candideze. S-a zbătut ca un adevărat bărbat de stat pentru a fi desemnată candidata PSD.
Tânărul Dan Barna la începutul carierei nu și-a permis să gândească despre el însuși că ar putea deveni prezidențiabil. În semn de respect, USR s-a gândit la o candidatură a Laurei Kovesi. Pe urmă, s-a răzgândit.
Adică a înțeles că nu este mare lucru să fii președinte. Faci cam ce vrei. Nu ai decât o responsabilitate simbolică.
Îi reproșează cineva lui Băsescu că în timpul mandatelor lui de 10 ani nu s-au construit autostrăzi? Sau lui Iohannis îi reproșează cineva că România nu a intrat în Schengen?
Interesul cetățenilor români față de alegerile prezidențiale este disproporționat față de responsabilitățile președintelui. Alegătorii privesc alegerile prezidențiale, primul tur, ca pe un meci de fotbal de calificare la campionatul mondial, iar turul doi ca pe o finală în care o joacă România.
Președintele României care nu se implică în jocul politic are doar un rol decorativ. Cel care se implică atacă permanent partidele care sunt în opoziție cu partidul din care provine, în felul acesta provocând o neîncetată ceartă și haos pe scena politică. De ce majoritatea țărilor europene nu își aleg președintele prin vot direct? Excepție face Franța, unde disputele politice sunt cam ca la noi.
Indiferent care dintre cei prezidențiabili va câștiga, România se va dezvolta cam în același ritm. Mult mai important decât președintele este un partid decis să guverneze fără populisme.
Prezidențiabilul fiecărui partid reflectă esența partidului care îl propune. PSD și PNL au guvernat suficient de mult ca să li se poată reproșa fiecăruia că nu au făcut autostrăzi și spitale. USR-PLUS, prin Dacian Cioloș a guvernat un pic, dar neconcludent. Deci pe cine alegem având siguranța că am ales bine? Nu știm.
