11.12.2019 00.00 Agenda Publică cu Stela Cădar, invitaţi: Ciprian Crăciun, Pataki Csaba, Claudiu Ţinca. Titlul emisiunii: Guvernul Orban îşi asumă răspunderea pe 3 proiecte de legi.(reluare) 02.00 Ştiri 02.30 Audienţe în direct cu Eva Laczko, invitat: Balog Sandor. Titlul emisiunii: Pădurea în timpul iernii. (reluare) 04.00 Sănătate Frumuseţe Stil cu Ioana Vladimirescu şi Ioana Zaharia, invitaţi: Izidor Bunea, Alina Bunea. 05.00 Cultură cu Mihaela Ghiţă. Titlul emisiunii: Sunetul sursă e energie. 06.00 Manifestări de Ziua Naţională a României la Satu Mare. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Agenda Publică cu Stela Cădar, invitaţi: Ciprian Crăciun, Pataki Csaba, Claudiu Ţinca. Titlul emisiunii: Guvernul Orban îşi asumă răspunderea pe 3 proiecte de legi.(reluare) 10.00 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Rodica Mereuţă. Titlul emisiunii: Vârstnici şi tineri împreună. 10.30 La Psiholog cu Ioana Vladimirescu, invitat: Ioana Zaharia. Titlul emisiunii: Arta de a trăi fericit. 11.45 Teleshopping 12.00 Ştiri 12.30 Audienţe în direct cu Eva Laczko, invitat: Balog Sandor. Titlul emisiunii: Pădurea în timpul iernii. (reluare) 14.00 Agenda Publică cu Stela Cădar, invitaţi: Ciprian Crăciun, Pataki Csaba, Claudiu Ţinca. Titlul emisiunii: Guvernul Orban îşi asumă răspunderea pe 3 proiecte de legi.(reluare) 16.00 Teleshopping 16.15 În Slujba Comunităţii cu Mihai Sălceanu, invitat: Marta Cordea. 17.00 Zone Folclorice cu Ioana Vladimirescu – program de colinde. 18.00 Audienţe în direct cu Ioan Aniţaş (direct) 19.30 Ştiri 20.00 Agenda Publică, cu Stela Cădar (direct) 22.00 Ştiri 22.30 Audienţe în direct cu Ioan Aniţaş (reluare)

Avem prezidenţiabili!

Scris de Dumitru Păcuraru, 25 iulie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Principalii prezidenţiabili au fost desemnaţi de cele trei forţe politice clasate pe primele trei locuri la europarlamentare. Fiecare candidat în parte este la fel de bun şi la fel de rău. Depinde din ce parte îl priveşti pe fiecare. Prezidenţiabilii au calităţile şi defectele pe care le au partidele care îi susţin.

Primul dintre ei, Klaus Iohannis, având deja un mandat în spate, ştim ce poate face şi cum se comportă ca preşedinte. Este principalul favorit. S-a remarcat în special în politica externă.

În sensul că a stat la masă cu cei mai mari lideri ai lumii. A fost bine primit de Donald Trump. Avea şi motive preşedintele american să-l laude din moment ce România a fost prima ţară din UE care s-a angajat să plătească 2% din PIB pentru Apărare. Adică să cumpere armament din SUA. Germania plăteşte doar 1% din PIB. De aici rezultă, după opinia lui Trump, că Iohannis este un preşedinte mai bun decât cancelarul Merkel. Cumpărăm armament american de miliarde de dolari, dar vizele pentru români nu s-au desfiinţat.

Klaus Iohannis a înregistrat succese şi în UE. Succesul în plan european nu ar trebui evaluat după numărul de întâlniri la vârf cu liderii europeni, ci după neprimirea României în Spaţiul Schengen. Şi, mai nou, după istorica vizită a liderilor europeni la Sibiu. Rezultatul: nicio funcţie importantă a României la nivelul instituţiilor europene.

Preşedinţia este considerată cea mai înaltă funcţie în statul român. Este, într-adevăr, importantă în măsura în care preşedintele în exerciţiu nu respectă Constituţia, adică nu este echidistant. Ion Iliescu s-a remarcat prin loviturile date partidelor istorice. Emil Constantinescu a ieşit învins de Securitate. Echidistanţa lui Traian Băsescu? A dat din toate puterile în adversarii politici. Şi-a sfârşit mandatele lăsând în urmă, după cum a spus el însuşi, un stat mafiot.

Trecând rapid în revistă performanţele şi mai ales contraperformanţele preşedinţilor pe care i-a avut România, mai degrabă se constată că funcţia nu este chiar atât de importantă. Potrivit Constituţiei preşedintele nu are putere executivă decât în măsura în care şi-o ia singur. Eşecul istoric al României din ultimii 30 de ani este eşecul personal al fiecărui preşedinte.

Onestă din fire, o adevărată mimoză politică, în prima fază Viorica Dăncilă a declarat că nu va candida la preşedinţie. Pe urmă a înţeles că funcţia de preşedinte nu este cine ştie ce mare scofală şi s-a decis să candideze. S-a zbătut ca un adevărat bărbat de stat pentru a fi desemnată candidata PSD.

Tânărul Dan Barna la începutul carierei nu şi-a permis să gândească despre el însuşi că ar putea deveni prezidenţiabil. În semn de respect, USR s-a gândit la o candidatură a Laurei Kovesi. Pe urmă, s-a răzgândit.

Adică a înţeles că nu este mare lucru să fii preşedinte. Faci cam ce vrei. Nu ai decât o responsabilitate simbolică.

Îi reproşează cineva lui Băsescu că în timpul mandatelor lui de 10 ani nu s-au construit autostrăzi? Sau lui Iohannis îi reproşează cineva că România nu a intrat în Schengen?

Interesul cetăţenilor români faţă de alegerile prezidenţiale este disproporţionat faţă de responsabilităţile preşedintelui. Alegătorii privesc alegerile prezidenţiale, primul tur, ca pe un meci de fotbal de calificare la campionatul mondial, iar turul doi ca pe o finală în care o joacă România.

Preşedintele României care nu se implică în jocul politic are doar un rol decorativ. Cel care se implică atacă permanent partidele care sunt în opoziţie cu partidul din care provine, în felul acesta provocând o neîncetată ceartă şi haos pe scena politică. De ce majoritatea ţărilor europene nu îşi aleg preşedintele prin vot direct? Excepţie face Franţa, unde disputele politice sunt cam ca la noi.

Indiferent care dintre cei prezidenţiabili va câştiga, România se va dezvolta cam în acelaşi ritm. Mult mai important decât preşedintele este un partid decis să guverneze fără populisme.

Prezidenţiabilul fiecărui partid reflectă esenţa partidului care îl propune. PSD şi PNL au guvernat suficient de mult ca să li se poată reproşa fiecăruia că nu au făcut autostrăzi şi spitale. USR-PLUS, prin Dacian Cioloş a guvernat un pic, dar neconcludent. Deci pe cine alegem având siguranţa că am ales bine? Nu ştim.

Abonează-te acum Online!