Asculta acest articolDe fiecare dată când are loc un eveniment la scară mondială sau europeană iese la iveală lipsa de viziune unitară a autorităților de la București. Președinția are un punct de vedere întotdeauna altul decât guvernul. Partidele din opoziție nu sunt niciodată de acord cu poziția oficială a guvernului. Același șablon îl regăsim și în cazul catastrofei aviatice din Ucraina. Președintele Băsescu acuză Rusia, dar în același timp îl acuză și pe premier pentru că nu a acuzat Rusia.
Ministerul Apărării este reținut, menținându-se în limitele unei neutralități specifice NATO, însă ministrul Dușa este aspru criticat pentru că nu este mai agresiv.
Câți politicieni, atâtea opinii. Fiecare partid, deși nu se vede că ar avea departamente de politică externă, adoptă o poziție în funcție de propriile interese politice. Mai mult decât în alte situații, România fiind mai aproape de câmpul de luptă, ar trebui să aibă o viziune unitară asupra evenimentelor din țara vecină. Acest lucru este imposibil atâta vreme cât puterea executivă este împărțită. Poziția președintelui Băsescu nu este împărtășită de Guvernul Ponta nici în relațiile cu UE. Și invers.
Guvernul nu consideră că are în președinte un partener. La toate reuniunile internaționale, fie că sunt de resortul premierului, fie ale președintelui, se creează un haos informațional. Victor Ponta spune una, Traian Băsescu alta. Nu știm nici cine ar trebui să ne reprezinte, nici cine ar trebui să stea acasă. Acest lucru va dura până la alegerile prezidențiale. De aceea este de-a dreptul imposibil să ne facem o imagine clară despre tragicul eveniment în care și-au pierdut viața 298 de persoane.
Pe de altă parte, ar trebui să ne raliem poziției comune adoptate de Uniunea Europeană și de Statele Unite. Nu este de resortul României, al șefului statului român, să se exprime în legătură cu vinovăția sau nevinovăția Rusiei. Atitudinea agresivă a președintelui Băsescu față de Federația Rusă și Vladimir Putin ne costă scump din punct de vedere economic.
De aceea este de preferat o poziție mai nuanțată, mai diplomatică, pe care, vrem nu vrem, o adoptă Victor Ponta. Politicienii, în nume propriu, își pot exprima opiniile, dar nu când se află în poziții oficiale. Criticile, atitudinile ostile față de un stat sau un lider politic, sunt de resortul presei. Nici acest lucru nu vor să înțeleagă politicienii și parte dintre oficialii de la București.
Este momentul să ne întrebăm dacă UE are o politică externă proprie. Catalogat drept un act terorist, doborârea avionului de pasageri se așteaptă să fie lămurită de SUA, deși majoritatea victimelor sunt din țările europene. Și cu această tristă ocazie se constată că Uniunea Europeană este mai mult o stare de spirit, o instituție ce rezolvă probleme de ordin economic și social și puțin sau deloc militare. Cu atât mai mult România ar trebui să se mențină în limitele unei politici rezonabile, care să nu o afecteze direct, separat de restul țărilor din UE. De fapt, ne întrebăm dacă avem o politică externă proprie sau doar ne oțărâm când la unii, când la alții?
Nu lipsește mult și vom ajunge în situația ca teribila catastrofă de la granița Ucrainei cu Rusia să fie tratată ca accidentul aviatic din Apuseni. Lucru de înțeles, dacă îl privim din perspectiva campaniei electorale ce se apropie cu pași repezi.
