Asculta acest articolNiciodată de la adoptarea ei, prin referendum, în anul 1991, nu s-a simțit atât de pregnant că în România există o Constituție. Modificarea din 2003 a fost resimțită mai mult ca o dorință a PSD, personal a lui Adrian Năstase, de a prelungi mandatul prezidențial de la patru la cinci ani.
Constituția a revenit la modă abia anul acesta. Jucătorii politici au descoperit un nou instrument, de fapt o armă imbatabilă, în lupta dusă când la baionetă, când la concursul de tras cu arcul.
Alte jocuri, unele mortale pentru democrație, nu au fost băgate în seamă. De exemplu cele câteva zeci de articole din legile justiției declarate neconstituționale, dar trecute cu vederea de parlament.
Un ring special a fost ridicat în curtea CCR pentru jocul de sumo. Protagoniști: președintele Klaus Iohannis și ministrul Tudorel Toader. Trofeul: funcția de procuror șef al DNA.
A trebuit să apară un caz precum cel al Laurei Codruța Kovesi pentru a ne aduce aminte că avem o Constituție și această cărțulie, această broșură cu coperți în trei culori, este legea fundamentală. Poate fi înțeleasă ca fundament, adică pusă la baza tuturor legilor, sau ca acoperiș, adică așezată deasupra tuturor legilor.
Adormit atâta vreme, litera și spiritul ei, ne-a trezit din letargie. Dar fără să ne ilumineze. Tot nu înțelegem, în cazul numirii și revocării șefilor din procuratură, cine este mai mare, președintele țării sau ministrul Justiției? Despre numirea doamnei Laura Codruța Kovesi în funcția de procuror șef al DNA s-au spus multe povești. Din spovedania doamnei Elena Udrea s-a aflat că ea și Victor Ponta au fost nașii primei numiri, în 2013, președintele Băsescu consfințind nominalizarea.
A doua numire, din 2016, a fost ceva mai simplă, la guvernare aflându-se guvernul de tehnocrați Cioloș.
Scandalul a izbucnit după alegerile parlamentare din 2016, acutizându-se odată cu emiterea Ordonanței 13, intensificându-se pe măsură ce majoritatea parlamentară a început dezbaterile privind modificările la legile justiției. S-au creat două tabere foarte distincte. Una în jurul președintelui, alta în jurul lui Dragnea. Opoziția s-a aliniat în spatele președintelui, apărând DNA, iar PSD și ALDE au pornit o ofensivă fără precedent împotriva DNA.
Laura Kovesi a căzut la mijloc, devenind din simbolul luptei anti-corupție, simbolul abuzurilor instituțiilor de forță, a binomului SRI-DNA. După decizia CCR se pune problema dacă ea este o victimă a confruntărilor politice sau merita să fie revocată, încălcând Costituția și depășindu-și prerogativele făcând din DNA un instrument politic prin intermediul căruia se eliminau reciproc oamenii politici, în funcție de interesele unor forțe obscure. Revocarea, cu implicații greu de prevăzut, cazul în sine, va rămâne o enigmă a acestor vremuri tulburi.
Motivarea revocării șefei DNA, întinsă pe nu mai puțin de 133 de pagini, l-a surprins pe președintele Iohannis în Polonia. Prin urmare nu a avut timp să aprofundeze motivele invocate de judecătorii CCR. Scandalul depășește însă nivelul unei simple înțelegeri a motivelor. Deciziile CCR sunt în general obligatorii. În această fază, decizia odată publicată în Monitorul Oficial produce efecte. Ce se va întâmpla în zilele următoare? Actul revocării a luat un aspect politic. De aici înainte tot ce se face, tot ce se spune, intră în ceea ce numim războiul total dintre putere și opoziție.
