Autonomie pentru Ardeal

Scris de Adriana Zaharia, 22 octombrie 2016 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950) a semnat în anul 1922, prefaţa la cartea “Ardealul, Ardelenilor” apărută la Viena, autor Iancu Azapu.

Stenograma discursului ţinut de Alexandru Vaida-Voevod în 18 octombrie 1918 în Parlamentul de la Budapesta prin care cerea desprinderea Ardealului de Ungaria

În octombrie 1918, în sala de şedinţe a Parlamentului de la Budapesta răsuna glasul unui deputat român care cerea pentru prima oară desprinderea Ardealului de Ungaria. Cel ce vorbea de la tribună se numea Alexandru Vaida Voevod. Avea să fie primul ardelean care va fi şeful primului guvern al României Mari.

Prezentăm pentru prima oară în presa românească de după 1944 stenograma acelui discurs istoric rostit de Vaida Voevod la Budapesta.
Atmosfera din sală este încărcată. Curios este că au existat şi voci din rândul deputaţilor maghiari care îl acuzau pe Tisza că este vinovat pentru procesul de dezmembrare a Ungariei care începea.
Alexandru Vaida-Voevod a dat citire declaraţiei de independenţă, redactată la Oradea în 12 octombrie 1918 de către Vasile Goldiş. Publicăm, aşadar, prima declaraţie prin care românii din Ardeal cereau dreptul ca, liberi de orice „înrâurire străină”, să hotărască singuri „aşezarea printre naţiunile libere”, precum şi stenograma şedinţei din Parlamentul de la Budapesta prin care Alexandru Vaida Voevod lua cuvântul şi dădea citire acestei declaraţii. Întregul Parlament a rămas şocat.

Vom trece mai întâi în revistă câteva din momentele importante ale anului 1918. În 5 martie respectiv 7 mai 1918 România a semnat cu Imperiul Austro-Ungar şi cu Germania Pacea de la Buftea-Bucureşti. Astfel că, o parte a elitei din Regatul României a emigrat în vestul Europei la Paris, Londra şi Roma unde s-a alăturat elitei transilvănene şi bucovinene. Împreună au făcut publică aspiraţia românilor transilvăneni de a se uni cu România. prin participarea la Congresul Naţionalităţilor de la Roma (aprilie 1918), misiunea patriotică română din SUA, în fruntea căreia se afla Vasile Lucaciu şi Vasile Stoica încă din 1917, prin constituirea unor legiuni româneşti de voluntariat, care se vor alătura forţelor Antantei pe frontul din Italia (octombrie 1918), precum şi prin alcătuirea unor asociaţii, comitete naţionale ale românilor transilvăneni şi bucovineni.

3 octombrie 1918: Vasile Lucaciu, ales vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Unitatea Românilor de la Paris

Toate aceste acţiuni au făcut posibilă înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Unitatea Românilor de la Paris, la 3 octombrie 1918. Format din personalităţi româneşti de primă mărime din Vechiul Regat şi din Transilvania, Consiliul a fost reprezentantul legitim al intereselor României. Take Ionescu  a fost preşedinte,  iar vicepreşedinţi: Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. C. Angelescu şi Ioan Th. Florescu. La 4 noiembrie, Consiliul solicita puterilor Antantei să admită unirea cu România a românilor din Austro-Ungaria.
În toamna anului 1918 evenimentele se precipită. După înfrângerile de pe front, şi în contextul nemulţumirii generale a populaţiei, administraţia austro-ungară se dezintegrează. Toate acestea favorizează o efervescenţă a manifestărilor sociale şi naţionale. Astfel, mişcarea naţională din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş s-a intensificat, sub semnul afirmării puternice a dreptului românilor de a trăi într-un stat naţional unitar.
Conducerea Partidului Naţional Român decide reluarea activităţii politice şi convoacă Comitetul Executiv al partidului, la Oradea, pentru ziua de 12 octombrie 1918. La întrunire au fost prezente personalităţile marcante ale partidului: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Ioan Suciu, Alexandru Vaida-Voevod, Teodor Mihali, Aurel Lazăr şi Ioan Ciordaş. A fost analizată situaţia creată în Austro-Ungaria şi s-a adoptat Declaraţia prin care se afirma, pe temeiul ideii că fiecare naţiune poate dispune de soarta sa.

Declaraţia de la Oradea din 12 octombrie 1918, redactată ­de Vasile Goldiş

Redăm textul integral al declaraţiei: “Comitetul executiv al Partidului Naţional Român, în calitatea sa de organ reprezentativ al naţiunei române din Ungaria şi Transilvania, faţă de situ­aţia creată prin războiul mondial, constată că rezultatele acestui război justi­fică pe deplin aspiraţiunile de veacuri ale poporului românesc pentru câştiga­rea deplinei libertăţi naţionale. În baza dreptului firesc, prin care oricare naţiune este liberă să hotărască asupra sorţii sale, drept recunoscut şi de către guvernul ungar prin cererea de armistiţiu, declarăm, că naţiunea română din Transilvania şi Ungaria doreşte să uzeze de acest drept al său, şi în consecinţă pretinde, ca ea singură, independentă şi nerestrânsă de nicio influenţă străină să poată decide asupra apartenenţei sale de stat şi asupra raporturilor sale în concernul naţiunilor libere. Comitetul ­naţional român nu recunoaşte acestui guvern şi parlament, competenţa ca să reprezinte interesele poporului român şi nu recunoaşte îndreptăţirea niciunui amestec strein în această privinţă, enunţând că la Conferinţa de pace, numai actorii autorizaţi de către adunarea naţională română pot să reprezinte interesele poporului român.
Nimeni în afară de comitetul naţional sau în afară de factorii delegaţi de către adunarea naţională a românilor nu are căderea să trateze şi să decidă în numele poporului român, şi declarăm solemn de pe acuma, că toate hotărârile care s-ar aduce fără autorizarea şi adeziunea acestor factori, sunt nule şi neavenite, pe noi astfel de hotărâri nu ne pot obliga şi noi nu le vom recunoaşte de valide.
După suferinţi şi lupte seculare, naţiunea română pretinde şi aşteaptă validarea complectă a drepturilor, care îi vor asigura o viaţă naţională integrală.”

vaida-la-paris

Mai 1919: Întâlnire istorică la Trainon-Versailles în preliminariile Tratatului de pace de la Paris. Alexandru Vaida-Voevod (numărul 15), la masa negocierilor. Sursa: “Le Miroir”, 18 mai 1919

Declaraţia de la Oradea echivala cu proclamarea dreptului la autodeterminare

Redactată de Vasile Goldiş, această declaraţie de principii echivala cu proclamarea dreptului la autodeterminare, pe baza principiului naţionalităţilor, al populaţiei româneşti din Transilvania.
Textul declaraţiei conţine ideea extrem de importantă a convocării adunării naţionale. Documentul are aşadar o semnificaţie istorică deosebită, marcând intrarea mişcării de eliberare în faza sa decisivă.
Conferinţa din 12 octombrie de la Oradea a ales un comitet de acţiune, cu sediul la Arad, din care făceau parte: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Iuliu Maniu (aflat la Viena), Ioan Suciu, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Lazăr, Aurel Vlad, şi Teodor Mihali.
Declaraţia a fost citită de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta, în ziua de 18 octombrie 1918, la două zile după lansarea manifestului Către popoarele mele credincioase şi atunci când Austro-Ungariei i se comunica răspunsul negativ al Aliaţilor cu privire la propunerile de armistiţiu, iar Tisza recunoştea public că războiul a fost pierdut. Slovacii şi românii şi-au afirmat în zilele de 17 şi 18 octombrie 1918 dreptul lor la viaţă naţională proprie. Dacă la 8 ianuarie 1918, punctul 10 al programului wilsonian prevăzuse doar „cea mai mare libertate de dezvoltare autonomă” pentru popoarele din monarhia bicefală, la 18 octombrie, Statele Unite ale Americii au anunţat explicit că sprijină dezmembrarea Austro-Ungariei.
Elita românească dorea însă realizarea desprinderii Transilvaniei de Ungaria pe o cale legală şi democratică. Deputaţii români din Parlamentul de la Budapesta au discutat soarta Transilvaniei cu Mihaly Karolyi, încă la 18 octombrie.
Discursul lui Vaida-Voevod a reprezentat un puternic act de acuzare la adresa politicii de oprimare naţională din Imperiu, a măsurilor drastice de maghiarizare luate de guvernul contelui Tisza Istvan. Redăm în întregime discursul marelui patriot român.

Discursul deputatului Alexandru Vaida-Voevod, din Parlamentul de la Budapesta

Alexandru Vaida: Onorată Cameră. N-a sosit încă timpul să încheiem bilanţul războiului mondial. Cu facultăţile noastre debile omeneşti, fie cu ajutorul minţii, fie cu al fanteziei, nu suntem în stare să prevedem, urmările rele sau bune ale războiului. Un fapt îl putem stabili de pe acum. Războiul mondial a avut un rezultat mare: acceptarea din partea tuturor naţiunilor a principiului, că în viitor nu va mai fi deosebire între naţionalitate şi naţiune şi naţiunile mari şi mici vor avea drepturi egale.
Cât de dureros a fost pentru noi, naţionalităţile care ne-am considerat şi numit întotdeauna „naţiune” – să fim consideraţi şi trataţi din partea autorităţii  de stat drept naţionalităţi. De la întemeierea creştinismului multe spirite geniale au luptat pentru propăşirea omenirii şi mulţi au încercat să definească bazele de muncă pentru binele şi progresul întregii omeniri.
Şi dacă au fost spirite, care în evul vechiu şi după întemeierea creştinismului au aflat calea adevărată, propagând adevăratele principii ducătoare la scop, aceştia n-au avut putinţa să pună în aplicare practică principiile ce le profesau.
E meritul lui Wilson, că în cunoscutele lui puncte a dat expresie acelor principii şi le-a cristalizat aşa, că nu se vor mai putea falsifica niciodată. Dacă omenirea va isbuti să realizeze, să înfăptuiască aceste principii, atunci de la întemeierea creştinismului încoace n-a fost un eveniment mai însemnat ca acesta, pentru omenire.
Hock János: Aşa-i!
Alexandru Vaida: Noi, reprezentanţii micilor naţiuni am aşteptat cu nerăbdare atitudinea cercurilor conducătoare ale monarhiei faţă de aceste puncte şi naţiunile nemaghiare au primit cu nespusă bucurie ştirea, că oficiul de externe al monarhiei a înaintat la Washington propunerea de pace, căci astfel s-a recunoscut oficial, atât din partea reprezentanţei noastre externe, cât şi din partea guvernului şi partidelor maghiare, că noi de-acum nu mai suntem naţionalităţi, ci naţiuni. (Mişcare). Cunoaştem mărimea vremilor prin care trecem; cunoaştem că aceste probleme mari nu le putem trata conduşi de egoism. Cunoaştem adevărul, care iese la iveală şi într-unul dintre punctele lui Wilson, că nu trebuie să lăsăm teren urei, egoismului, când se tratează aceste probleme a căror rezolvare reală şi serioasă se poate face numai cu ajutorul deplinei sincerităţi. Drept-aceea reprezentanţa organizaţiei naţionale a românilor a hotărât să-şi definească atitudinea faţă de aceste puncte şi din încredinţarea acesteia, comunic Onoratei Camere următoarea Declaraţiune.
Onorată Cameră. Nu vreau să intru în polemică cu mult stimatul şef al guvernului şi cu oratorii care au vorbit înaintea mea. Daţi-mi voie însă să reflectez pe scurt asupra unor enunţuri ale antevorbitorilor.
Mult stimatul domn ministru-prezident spunea în cuvântarea de ieri următoarele: „E ştiut, că guvernul avea de gând să pregătească în decursul vacanţei parlamentare proiectele de lege necesare binelui ţării; să pregătească reforma administrativă astfel ca să fie mai apropiată de felul de gândire al poporului”.
Apoi continuă: N-am prezentat spre desbatere aceste proiecte pentru că între timp s-au făcut în situaţia politică schimbări, care reclamă înlăturarea deocamdată a unor probleme care ar putea să producă disonanţă între membrii Onoratei Camere.
Apoi domnul ministru-president arată că: Primirea punctelor lui Wilson nu înseamnă părăsirea atitudinei noastre tradiţionale, întrucât o permite aceasta deplina egalitate individuală şi e posibilă pe lângă susţinerea unităţii şi indisolubilităţii statului (aşa-i, în stânga), vom îndestuli bucuros postulatele naţionalităţilor şi vom intra în tratative cu ele, ori – mai corect zis – nu vom trata cu ele, ci după ce le vom asculta dorinţele vom face propuneri corespunzătoare parlamentului.
Onorată Cameră! Iată, cum şi-o închipuieşte aceasta contele Ştefan Tisza: „Cred, că va trebui să convingem cu armele dreptăţii opinia publică a adversarilor noştri, că raporturile de-aici sunt mult mai aproape de punctele lui Wilson, şi că realizarea postulatelor cuprinse în aceste puncte reclamă înnoiri mult mai puţine, decum s-ar crede.
Paralel cu aceste opinii, vă rog, consideraţi două dintre punctele lui Wilson şi anume înainte de toate punctul al 10-lea care e următorul. .. citeşte tex­tul…
 (n. r. punctul 10 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminării naţionalităţilor, lucru care a permis apariţia statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria şi reîntregirea României şi apariţia Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor – viitoarea Iugoslavie)
Mişcare în mijloc. Cred că acest punct de vedere şi l-a însuşit şi domnul ministru-prezident atunci când s-a alăturat la propunerea de pace a ministrului de externe austro-ungar.
Punctul 4 al lui Wilson enunţă… ci­teşte textul… (n.r. Dezarmarea era propusă la nivel mondial, ca o cerinţă obligatorie pentru menţinerea păcii, iar „toate armamentele naţionale vor fi reduse până la ultimul punct compatibil cu securitatea ţării.)
Ştefan C. Pop: Supremaţia şi egemonia au fost cauzele neînţelegerilor. (Sgomot).
Alexandru Vaida: Cred, că nu trebuie să aduc multe dovezi, cum că între punctul de vedere al lui Tisza şi al d-lui mini­stru-prezident pe deoparte şi între cel al lui Wilson, e o mare prăpastie, (Aşa-i, în stânga extremă.), peste care nu se poate trece nici cu fabulistica, nici arun­când praf în ochii oamenilor. (Aşa-i, în stânga extremă).
Domnul deputat, contele Ştefan Tisza vorbeşte şi despre democraţie. Problema noastră nu e altceva, decât o latură a democraţiei> dar adevărata democraţie nicăieri în lume nu se poate înfăptui înainte de a se soluţiona chestiunile naţionale, pentru că numai pe baze naţionale şi în cadre naţionale e cu putinţă o dezvoltare în direcţia normală a acestei consolidări. Şi când contele Tisza polemizează cu problema naţională, ori, cum o numeşte el, de naţionalitate, la o întrerupere a lui Ioan Hock, care spune că „fără reformă electorală nu este pace”, răspunde: s-o facem asta atunci, când suntem forţaţi.
Juhász Nagy Sándor: Aceasta e politică de sinucidere. (Sgomot în stânga).
Kun Béla: Cuvântare antinaţională!
 Ioan Flock: Şeful!
Fényes László: Vă distruge naţiunea!
Juhász Nagy Sándor: Acesta e bărbatul de stat providenţial.
Preşedintele: Rog linişte.
Alexandru Vaida: După ce contele Ştefan Tisza şi-a reluat activitatea politică, suspendată cum ştiţi până la 1910 — de câteori am vorbit în această cameră m-a călcat în picioare, m-a zdrobit în mai puţin de 48 ore. (Mişcare). Am avut norocul, ca domnul ministru-prezident să afle cu cale a reflecta la gravaminele ce le-am înşirat eu. E o dovadă, că n-au putut să existe între noi ceva relaţii de prietenie intimă. Personal îl socotesc, bineînţeles, drept un om foarte simpatic pe domnul ministru-prezident, dar ca politician îl socotesc foarte primejdios, căci e mult mai primejdios acela care îţi scapă din mână ca peştele. (Mare mişcare).
Fényes László: Şade pe grumazul poporului maghiar, întocmai ca şi pe-al celui român.
 Kun Béla: Wekerle e o primejdie a poporului maghiar.
 Fényes László: Nu e guvernul popo­rului maghiar.
 Alexandru Vaida: Aşa, apoi, Onorată Cameră e mai simpatic domnul ministru-prezident ca adversar politic şi totuşi, îl prefer pe contele Ştefan Tisza. Cu el suntem în curat, totdeauna şi… ne-a plăcut, pentru că, deşi ieri a zis, că noi am agitat în străinătate, că lucrăm în afară cu cine ştie ce aparate, că am isbutit să câştigăm de partea noastră opinia publică mondială, cred, că suntem de acord în a constata, că politica lui Ştefan Tisza, ne-a făcut cele mai bune servicii, căci a înconjurat orice prilej de-a ne înţelege, continuând oprimarea naţionalităţilor pe baza sistemului Apponyi şi Bánffy, urmând politica inaugurată de Coloman Tisza în Ungaria.
Onorată Cameră! Partidele maghiare n-ar putea să ne facă un mai bun serviciu, decât, alegând după proclamarea independenţei Ungariei pe Ştefan Tisza de ministru de externe şi delegându-1 să reprezinte Ungaria la congresul de pace. Vorbirea de ieri a lui Ştefan Tisza a ajutat cauzei noastre mai mult decât am fi putut să-i ajutăm noi prin lupte de decenii.
Fényes László: Auziţi?
Richter János: Fraze goale.
Juhász Nagy Sándor: Are dreptate. Tisza e cauza!
Preşedintele: Rog linişte!
Szilágyi Lajos: Nu provocaţi!
Preşedintele: Rog linişte, Onorată Cameră!
Fényes László: (întrerupe).
Mussa Gyula: Eşti un farmacist neisprăvit! …
Fényes László: Aceasta nu-i „afacere”, d-le Mussa.
Alexandru Vaida: Afirmaţiunilor, după cum că în această ţară naţiunile nemaghiare şi până acum au fost într-o stare fericită şi că e foarte mică deosebirea între concepţia lui Wilson şi stările din Ungaria, trebuie să răspund, că mă mir de cutezanţa d-lui ministru prezident de-a afirma aşa ceva aici în parlament, în faţa ţării, în faţa lumii. . .
Ştefan C. Pop: Cinic …
Alexandru Vaida: E doar a treia, ori a patra-oară ministru-prezident al Ungariei (strigăte în stânga extremă: A cincea oară! E timpul să pună punct!) şi astfel de la el pe drept se aşteaptă să cunoască chestia naţionalităţilor, doar ştie, că pe toate câmpurile de luptă au sângerat şi naţiunile nemaghiare şi toate temniţele în acel timp, când fiii şi pă­rinţii cădeau pe câmpul de răsboi, erau pline şi sunt pline şi acum cu mamele şi taţii lor şi că au încuiat chiar şi co­pii de 14 şi 16 ani. (Contraziceri în centru).
B. Iosif Szterenyi, ministrul de comerţ: Calomnie ordinară! (Sgomot mare).
Preşedintele: Rog linişte!
Enteric Miskolczy: Calomnie! Minciu­nă!
Fényes László: Numai acum au fost eliberaţi. Acesta-i adevărul! (Sgomot în dreapta).
Preşedintele: Rog pe domnii deputaţi să binevoiască a rămânea în linişte. Binevoiască a fi cu răbdare, domnul deputat îşi va primi răspunsul competent. (Sgomot. Să auzim! Să auzim!).
Alexandru Vaida: Domnul ministru de comerţ spune că aceasta e minciună.
B. Iosif Szterenyi, ministrul de comerţ: Da. Aşa-i (Aşa-i! la centru).
Alexandru Vaida: Voi servi cu nume, la moment… dr. Valer Branişte . . .
(Sgomot şi strigăte în stânga: Acesta e de 16 ani?).
Ştefan C. Pop: Sunt şi condamnaţi de 16 ani…
Teodor Mihali: Aşteptaţi, vă rog. Nu se pot înşira toate cazurile dintr-o răsuflătură… (Sgomot).
Alexandru Vaida: Acest om a fost arestat opt luni de zile fiind absolut nevinovat şi a fost eliberat numai după ce ministrul de ex­terne în numele monarhiei şi al Unga­riei a acceptat punctele lui Wilson. (Sgo­mot şi întreruperi în centru: Mult îna­inte!). Afară de el încă patru domni.. . (Strigăte în stânga: Cine sunt aceia? Daţi numele lor!). Poftiţi, telefonaţi şi întrebaţi la Cluj, iar după ce veţi primi răspunsul, desminţiţi-mă! (Strigăte în dreapta: Sunt arestaţi desigur pentru alte delicte. Învăţători de 16 ani!).
Preşedintele:Rog linişte, domnilor deputaţi.
Ştefan C. Pop: Rog a rândui o cercetare! Opt sentinţe judiciare în două săptămâni.
 Preşedintele: Rog pe domnul deputat Ştefan C. Pop să rămână în linişte.
Ferdinand Jurega: Şi în închisori au murit de foame şi de tifos.
Szilágyi Lajos: Iată, efectul provocă­rilor . .. „(Sgomot în stânga extremă).
Alexandru Vaida: Onorată Cameră! Această fericită situaţie este aşa de aproape de punctele lui Wilson? Şcolile noa­stre sunt închise cu sutele. Probabil că ştiţi aceasta. Poate ştiţi şi că gimnaziile noastre au fost maghiarizate, că au fost cerute condiţii aşa de impo­sibile încât nu le putem împlini, şi aceasta numai ca să puteţi maghiariza gimnaziile noastre rămase, încă de pe vremea absolutismului.
Ferdinand Jurega: De la noi au sechestrat banii societăţii „Matica”!
Alexandru Vaida: Dacă v-aţi interesa cum v-ar fi datoria, de aceste probleme aţi şti şi din ziare, că în Sibiu comisarul guvernial nu s-a oprit nici la Sfântul Altar şi că au trimis jandarmi în bisericile noastre. Veţi recunoaşte, că acesta nu e punctul de vedere al lui Wilson! . . . Uitaţi-vă, sunt în parlament patru deputaţi români şi doi tăuţi, slovaci … (Ilaritate).
Deputatul Zsemberi: Cu aceasta ar fi trebuit să începeţi!
Fenyes László: Nici un deputat al social democraţiei.
Alexandru Vaida: Şi nu este de faţă nici un deputat maghiar social-democrat, care să-i reprezinte…
Fényes László: Acesta e parlamentul de clasă!
Alexandru Vaida: Când în această fericită ţară există aceste fericite raporturi, a spune, că între punctul de vedere al lui Wilson şi raporturile care dominează pe aici e abia o mică deosebire, daţi-mi voie să nu spun ce înseamnă, pentru că aş fi silit să folosesc expresii neparlamentare.
După semnele ce se arată, probabil se vor începe în curând presiunile de care s-a folosit odată şi :tefan Tisza pentru a dovedi, că s-au declarat cei întru-adevăr chemaţi şi pentru a prezenta astfel lucrurile, ca şi când noi nu am fi adevăraţii reprezentanţi ai naţiunii române.
Prin presiunile solgăbirăilor şi mici graţiozităţi ale fişpanilor probabil, se va afla ici-colo câte-un nemaghiar, care să facă declaraţii patriotice. Căci, ce este declaraţia patriotică? Nu e patriotism, ci un mic serviciu adus guvernului, ca să scape pentru un moment din situaţii ne­plăcute. E o năzuinţă vrednică de com­pătimit folosirea unor astfel de mijloace în aşa vremi…
Singura cale însă, e cea a deplinei sin­cerităţi, a deplinei recunoaşteri, a accep­tării bazelor cu adevărat democratice,  cu adevărat creştine, cu adevărat wilsoniene. Şi atunci, când cu drepturi egale fiind, ne vom întâlni ca naţiuni egale vom putea să ne întindem mâna şi pen­tru viitor, dar între oprimatori şi opri­maţi de când e lumea n-au putut să fie raporturi sincere. Trebuie să tindem aşadar, ca să fim toţi cu drepturi şi ranguri egale şi liberi. Nu-i nevoie de discuţii lungi în acest scop, ci e deajuns să se dea posibilitatea fiecărei naţiuni din Ungaria de a-şi întemeia organizaţia na­ţională, ca să aveţi cu cine să intraţi în discuţie, nu în cadrele strâmte ale acestei ţări, pentru că această problemă nu o vor rezolva acei politicieni cu vederi strâmte, care cu atâta predilecţie se numeau „bărbaţi de stat”> această problemă e acum internaţională, e chestia de onoare a omenirei, care trebuie cinstit rezolvată.
Şi să ştiţi că nu persoana mea ne­însemnată, ci naţiunea română întregită a vorbit prin mine şi că în aceste clipe istorice, fiecare Român simte la fel cu mine şi inima fiecărui Român e pătrunsă de aceleaşi sentimente, dorinţe şi speranţe, cărora eu le-am dat aici expresie!”

***
Discursul a făcut o puternică impresie în rândul opiniei publice, mai întâi asupra celei din capitala Ungariei, apoi şi în restul Imperiului. Cum era de aşteptat, discursul a fost primit cu entuziasm de românii de pretutindeni. Alexandru Vaida-Voevod şi-a primit suprema satisfacţie după Marea Unire, fiind numit la 9 decembrie 1919 primul premier al României Mari.
În încheiere subliniem faptul că un proiect închinat sărbătorii Centenarului Unirii nu se poate concepe fără Alexandru Vaida Voevod, Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băseşti, Aurel Lazăr şi multe alte personalităţi care au făcut istorie. Dacă până şi un Alexandru Vaida Voevod este uitat, ce să mai spunem despre alte figuri istorice mai puţin celebre?

Bibliografie:
Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, I, ediţie îngrijită de Alexandru Şerban, Cluj-Napoca 1994, paginile 30-31
Arhivele Naţionale Satu Mare, fond Popp S. Aurel
Istoria Românilor, Editura Enciclopedică Bucureşti, 2015, vol VII, tom II, paginile 828 -829
Vasile Vesa, Unirea Transilvaniei cu România, în Istoria Transilvaniei, vol. III,  Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj Napoca, Editura Episcopiei Devei şi Hunedoarei, Deva, 2016, paginile 610-611
Liviu Maior, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles (însemnări, memorii, scrisori), Bucureşti, 1993, paginile 78-79
Ziarul Chemarea, anul VII, nr. 9, 28 februarie 1932, p. 5
Le Miroir, nr. 286, 18 mai 1919, paginile 8-9
Ziarul Unirea, apărut la Blaj, numărul 65, 23 octombrie 1918 şi numărul 66, din 26 octombrie 1918

Abonează-te acum Online!
  1. S-a întâmplat la 5 octombrie 1918, 5/18 – Jurnal FM a spus: 05 octombrie 2020, ora 15:04

    […] http://www.informatia-zilei.ro/sm/autonomie-pentru-ardeal/ […]

  2. S-a întâmplat la 5 octombrie 1918, 5/18 - Jurnal Spiritual a spus: 05 octombrie 2019, ora 04:43

    […] http://www.informatia-zilei.ro/sm/autonomie-pentru-ardeal/ […]

  3. 18 octombrie 1918 - Vaida-Voievod cere libertate pentru Ardeal! - Saecularia - Centenar România a spus: 18 octombrie 2018, ora 14:40

    […] sursa: Informaţia Zilei, Satu Mare, link aici […]

  4. Dac Bulibas a spus: 23 octombrie 2016, ora 18:58

    Eu consider ca si Kelemen Hunor cu UDMRaiul lui ar avea multe de invatat de la Alexandru Vaida -Voevod cu privire la obtinerea autonomiei Tinutului Secuiesc. Situatia este una identica doar rolurile ar trebui inversate, iar faptele puse in oglinda. Asemenea articole sunt foarte valoroase pt. minti pregatite care stiu sa aprecieze si sa invete din ele. Felicitari si multumiri celei care a publicat (Adriana Zaharia) aceasta stenograma valoroasa demna de urmat.

  5. Doina a spus: 22 octombrie 2016, ora 16:24

    Frumos articol! Ar trebuie sa publicati mai des astfel de materiale in locul celor de politica de care NE-AM PLICTISIT.

Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.

  • Telefoane utile

    • Apel unic de urgenţă112
    • Ambulanţa0261-741111
    • Pompieri0261-711212
    • Agenţia CFR0261-711002
    • Distrigaz0261-710928
    • Informaţii CFR0261-768704
    • Deranjamente Electrica0261-929
    • Poliţia0261-807777
    • Informaţia Zilei0261-767300
    • Apaserv (apel gratuit, non stop)0800-827-776
    • Urgenţe E.ON Gaz (tel verde)0800-800-928
    • Jandarmeria0261-769-760
    • Poliţia Locală0261-727020
    • CMJ0261-717123, 716513
    • Intervenţii microcentrale0742.708.708
    • Depanare ACR0744792297
    • Depanare auto NON-STOP0733-507026, 0744-507026
    • Spitalul Judeţean I0261-727050
    • Spitalul Judeţean II0261-715696
    • Stomatologie, Urgente0771.049.416
    • Refugiu de noapte0261-750135
    • Agenţia TAROM0261-712795
    • Autogara0261-768439
    • R.A. Transurban0261-721971
    • Prefectura0261-716309
    • Primăria Satu Mare0261-807569, 807553
    • SC RDS SA0361-400.401
    • Pompe funebre0261-716590
    • Agenţie de turism0261-737915
    • Protecţia Consumatorilor (tel verde)0800-080-999
    • Locaterm (non-stop)0261-733693
    • Birou teritorial anticorupţie0261.759.780
    • Anticorupţie MAI0261-710.690
  • Curs Valutar

  • Arhivă articole Informaţia Zilei

  • Dacă vrei ca reclama ta să apară aici, sună la 0261.767.303 sau 0724.103.517