Asculta acest articol Primul mare protest, primele confruntări, primele violenţe în stradă între grupul de provocatori AUR şi parlamentari ai altor partide. Fostul prim ministru Ludovic Orban nimerind în faţa protestatarilor care deja au deprinderi de profesionişti, a fost scuipat, lovit, umilit.
Un alt parlamentar, de la UDMR, s-a ales cu câteva scatoalce după ceafă. Dar marea lovitură pe care au ţintit-o cei de la AUR a fost protestul cadrelor didactice.
Pornind de la palatul Victoria, sediul guvernului, cei peste 14.000 de profesori au fost aşteptaţi în faţa Parlamentului. Au parazitat manifestaţia cadrelor didactice, atragând atenţia întreagă, toate camerele de luat vederi, asupra lor.
Tot ce a făcut micul grup este reprobabil. În acelaşi timp nu poţi să spui că nu au dreptate să se revolte împotriva unui guvern care nu reuşeşte pentru că nu vrea, să facă un minim efort de a institui o minimă dreptate socială. Un tânăr pensionar de 50 de ani, este angajat la guvern. Pensia cumulată cu salariul de la stat se ridică la 48.000 de lei pe lună. :i sunt mii şi mii de cazuri.
Toate instituţiile statului sunt penetrate de pensionari tineri, de la diverse instituţii, servicii speciale, instituţii militarizate. Nedreptatea socială a atins cote nemaivăzute până acum. AUR profită de situaţie. Aşa cum s-a lipit de protestul paşnic al profesorilor, va proceda în continuare. AUR poate deturna orice acţiune.
La Carei, de exemplu, cu ocazia vernisării statuii poetului Kolcsey Ferencz, autorul imnului ungar, strigătele unui mic grup, steagurile lor uriaşe, au deturnat atenţia asupra evenimentului în sine. Ţara întreagă nu a văzut la televizor decât scandalul.
La fel se întâmplă acum, la protestul profesorilor. Să ne imaginăm cum se vor derula manifestările electorale ale PSD şi PNL. Toate vor fi date peste cap de aşa-zişii huligani de la AUR. Problema este că, pe fond, AUR are dreptate. S-ar putea exprima nemulţumirile populare în alt mod? Puterea rămâne surdă în faţa argumentelor logice, civilizate. Opoziţia parlamentară este ca inexistentă. USR, care aspiră să devină o alternativă la actuala guvernare, nu are un program bine conturat. Pe de altă parte, la intrarea în parlament, după alegerile din 2016, USR-PLUS se comporta la fel ca AUR.
Mutându-ne atenţia la lucrările parlamentului, în timp ce afară era un scandal în toată regula, parlamentarii puterii netezeau proiectul de lege prin care se dorea luarea unor măsuri de economisire. PNL, PSD şi UDMR nu renunţă la niciun privilegiu al bugetarilor de lux, transformaţi într-o clientelă politică.
Este vorba despre beneficiarii pensiilor speciale, de sutele de secretari de stat, de miile de consilieri, de şefi de agenţii, dar şi de parlamentari, înalţi funcţionari publici, urmaţi la un nivel mai jos de primari, de aparatul funcţionăresc din instituţiile statului, covârşitoare ca număr într-o parte, cu personal insuficient în alte părţi, vitale pentru funcţionarea statului.
Cadrele didactice, angajaţii din Sănătate, prost plătiţi în comparaţie şi cu şoferii de la guvern, din ministere, din parlament, nu au alte forme de a se manifesta decât prin proteste pe care nu le ia nimeni în seamă dacă sunt paşnice. Vor recurge profesorii la greva generală în timpul examenelor, al încheierii anului şcolar? După ei, vor urma angajaţii din Sănătate, din alte instituţii, mai mult sau mai puţin vizibile.
Singurii care nu pot face nimic sunt patronatele. Creşterea taxelor, a impozitelor, prin inginerii financiare din ce în ce mai subtile şi sofisticate, sugrumă activitatea economică. Ţara trăieşte pe datorie. Anul trecut guvernul a împrumutat 15 miliarde de euro pentru care plăteşte o dobândă de 8-9%. În acelaşi timp, banii din PNRR nu pot fi traşi pentru că alocarea este condiţionată de desfiinţarea pensiilor speciale.
Dar să nu uităm că se intră în campanie electorală. Evenimentul de azi nu a fost decât un simplu exerciţiu pentru ce va urma până la alegerile de anul viitor.
Fii primul care comentează