Asculta acest articol
În peisajul artistic local şi, îndrăznim să credem, chiar în cel naţional, Ioan Cătălin Sălăjan este o figură aparte. Deşi de la anii de formare la momentul în care a pornit din nou pe drumul artei sale au trecut aproape 40 de ani, el şi-a creat o manieră proprie, unică, şi lucrările lui poartă o amprentă personală uşor de recunoscut.
În expoziţia personală, oarecum una retrospectivă a ultimilor ani de creaţie, care s-a deschis marţi după prânz la Muzeul de Artă, sunt adunate peste 130 de tablouri gravate cu supremă migală în aluminiu. Undeva la mijlocul expoziţiei există două lucrări din prima parte a anilor 1970, când fostul elev al maestrului Andrei Szanto descoperea metaloplastia sub influenţa băimăreanului Ştefan Kosma. Din acel nucleu, ca în cazul unor materiale radioactive, avea să erupă decenii mai târziu seria de portrete ale unor celebrităţi (Regele Mihai, Radu Beligan, CRBL, Woody Allen ş.a.) sau prieteni, scene alegorice (seria “Conservelor”), chiar peisaje, comentarii caustice asupra unor fenomene sociale din vremurile noastre (de exemplu seria “Holiday”), cu un umor sardonic care temperează un stil de a desena ce aminteşte de unele din gravurile lui Goya, iar în alte lucrări se poate spune că artistul este totalmente ferit de pudibonderie, abordând frontal, dorsal şi periferic subiectul misterului feminin. Fiecare lucrare are o poveste, unele fiind compuse din inspiraţii separate reunite de viziunea artistului, altele fiind rememorări duioase (o “Amintire din copilărie” cu patină apăsată a timpului) sau jocuri formale îndrăzneţe, cum e lucrarea în care aluminiul e chemat să redea formele spectrale ale apei în lumina soarelui. Orice se poate spune despre Ioan C. Sălăjan, dar nu că ar fi banal sau i-ar lipsi originalitatea.
Au prezentat expoziţia curatorul ei, Zoltan Toth, managerul Muzeului Judeţean, Felician Pop, şi directorul Centrului Culturii Tradiţionale, Robert Laszlo. Expoziția poate fi vizitată până în 15 octombrie.
Fii primul care comentează