"Apusul", un thriller al decadenţei morale în Europa imperială | Informaţia Zilei

”Apusul”, un thriller al decadenţei morale în Europa imperială

Scris de Vasile Andreica, 13 iulie 2019 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Vlad Ivanov şi Juli Jakab

Regizorul maghiar Laszlo Nemes a făcut senzaţie cu filmul său de debut, ”Fiul lui Saul”, câştigător al Oscarului pentru cel mai bun film străin în 2016, în care ne purta prin viscerele Holocaustului nazist în căutarea urmelor omeniei. Acum, premiat la Veneţia, al doilea său film e o disecţie a unui altfel de holocaust, invizibil şi insidios, care va pulveriza Europa marilor imperii. Aici crimele, dincolo de realitatea lor fizică, sunt în primul rând de natură morală.

”Apusul” începe tautologic. Ni se arată un colţ de stradă din Budapesta începutului de veac XX, copleşit de un întuneric brusc şi fără întoarcere. Un început destul de neinspirat pentru un film care se va dovedi un periplu plin de cotituri brutale prin lumea eleganţei unui Imperiu Austro-Ungar care, aparent, se afla la apogeul său în 1913, când într-o prăvălie de pălării o tânără apucă să probeze trei sau patru modele până când reuşeşte să spună că de fapt venise să se angajeze.

Aşa începe caruselul scenaristic care se va transforma, în cele două ore şi ceva ale filmului, într-un thriller în care povestea devine tot mai pasionantă şi mai neverosimilă, până la catastrofa finală. Căci tânăra pomenită mai sus, pe nume Irisz, e fiica foştilor patroni ai magazinului Leiter, morţi într-un incendiu despre care nu e clar cine l-a pus la cale şi de ce, dar bănuim într-un târziu că e vorba de misteriosul frate al lui Irisz, Kalman Leiter, un nume care bagă spaima în toţi cei din anturajul firmei. Aparent Kalman e şeful unei bande de anarhişti unguri porniţi împotriva austriecilor din cercurile înalte şi încearcă să se răzbune pe actualul director al firmei Leiter, Oszkar Brill (evident de etnie germană), care în interesul bunului mers al afacerilor a transformat magazinul într-un fel de bordel cu ştaif care trimite anual câte o angajată la Viena, spre folosul protipendadei.

Lucrurile devin din ce în ce mai sordide, iar figura lui Kalman tot mai legendară (nu e sigur nici măcar că mai trăieşte), încât în cele din urmă un ultim act de bravură al fetei aruncă totul în aer. Finalul ne-o arată pe Irisz cu o privire de oţel, într-o tranşee plină de ostaşi zgribuliţi: a început măcelul.

Nemes păstrează tehnica din primul film, punând camera mânuită de Matyas Erdely să urmărească îndeaproape odiseea protagonistei, interpretată mai ales din priviri mate şi fierbere în suc propriu de revelaţia filmului, Juli Jakab. Este un nou exemplu de naraţiune filmică la persoana I, detaliile decorului fiind înceţoşate deliberat ca să păstreze câmpul vizual pe ceea ce contează. Pătrundem tot mai adânc în cancerul interlop care roade această societate pe dinăuntru, alergăm printre chipuri încrâncenate şi frumuseţi de plastic, asistăm la scene de o violenţă deloc lipsită de simţ estetic (cel mai bun exemplu ar putea fi momentul în care Irisz ucide, într-o barcă pe Dunăre, un individ abscons care foarte bine ar putea să fie Kalman). Filmul are ritm, tensiune, culoare, tenebre, cere multă atenţie, dar o răsplăteşte din plin. E lung într-adevăr, dar dacă te-a prins nu simţi cum trece timpul şi parcă nicio scenă nu e în plus în această disecţie a unui corp social răvăşit de metastaze.

Vlad Ivanov face din nou un rol excelent, un joc cerebral, strâns, un Brill care nu e un erou negativ clasic, ci mai curând un om prins fără scăpare în maşinăria pe care a creat-o. Apare şi Levente Molnar, cel născut la Satu Mare, într-o compoziţie grotescă a unui vizitiu care ştie multe şi nu spune mai nimic. Remarcăm şi două actriţe care impun prin frumuseţea lor clasică şi jocul inteligent: Evelin Dobos (Zelma, mâna dreaptă a lui Brill) şi poloneza Julia Jakubowska (nefericita contesă Redey).

Luxuriant în detalii, cu o tensiune greu de uitat, acest portret al unui holocaust moral pedepsit prin prăbuşirea vechii Europe aminteşte un proverb românesc mereu actual: “pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. S-ar potrivi şi zilelor noastre.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.

  • Dacă vrei ca reclama ta să apară aici, sună la 0745.657.429 sau 0744.55.2345