Asculta acest articolO militantă anticorupţie a câştigat alegerile prezidenţiale din Slovacia. Zuzana Caputova, o avocată fără experienţă politică, s-a remarcat prin criticile dure faţă de corupţie. A câştigat detaşat. În Ucraina un actor de comedie, fără experienţă politică, dar militant anticorupţie, intră în turul doi, după ce s-a clasat pe primul loc în lupta cu actualul preşedinte. Petro Poroşenko a obţinut 18%, în vreme ce Volodimir Zelenski a obţinut peste 30%.
Discursul anticorupţie garantează victoria în lupta politică. În toate ţările din Est situaţia este relativ aceeaşi. Mai mult, România se poate considera cu un pas în faţă. DNA a ridicat lupta anticorupţie la rangul de proiect de stat. “Fără penali în funcţii publice” şi protestele de stradă conduc spre o singură concluzie: cine luptă împotriva corupţiei are prima şansă la o confruntare directă cu partidul, cu guvernarea, cu politicienii acuzaţi de corupţie.
Din acest punct de vedere, având în vedere situaţia actuală, alegerile prezidenţiale din toamnă vor fi câştigate fără probleme de candidatul care se va face remarcat printr-un discurs înfocat împotriva corupţiei. Un astfel de candidat este aproape imposibil să aibă PSD sau alianţa PSD-ALDE. Fiind la putere, au pierdut această şansă. Prima şansă o are opoziţia. Cum PNL şi-a desemnat deja candidatul, teoretic Klaus Iohannis poate câştiga alegerile. Există însă o problemă. Există posibilitatea ca maşinăria PSD să-l prezinte ca pe un corupt.
În lipsa unui militant de factura avocatei Zuzana Caputova din Slovacia, a unui actor ca Volodimir Zelenski, persoana care ar avea prima şansă este fosta şefă DNA. Statutul de procuror o împiedică să facă politică, dar situaţia ei juridică o împinge spre ieşirea din magistratură.
Desigur, se va încerca totul pentru a fi scoasă din jocul politic, eventual printr-o condamnare într-unul din multele dosare pe care le are. În această situaţie se va găsi un militant care să-i sară în ajutor, dar care să aibă şi capacitatea de a înflăcăra masele. Nu contează cine este, ce a făcut. Important este să aibă gura mare.
Cine va striga mai tare împotriva corupţiei va aduna voturi. Lupta, mai exact propaganda, discursul înflăcărat anticorupţie, îl propulsează pe scaunul prezidenţial pe orice candidat care va reuşi să lase impresia că va stârpi un flagel care se vede şi nu se vede. Corupţie există peste tot. Unde sunt mai mulţi bani există o corupţie finuţă. De exemplu în ţările democratice sunt firme de lobby.
Şefii de instituţii fundamentale sunt angajaţi după ce nu mai deţin funcţii publice la marile companii multinaţionale. Fostul cancelar al Germaniei este angajatul Gazprom. Un fost preşedinte al Consiliului European timp de zece ani, Manuel Barosso, a fost angajat la banca americană Goldman Sachs pentru care făcea lobby.
Cucerirea pieţelor din Est, câştigarea licitaţiilor pentru lucrări din fonduri europene de către multinaţionale, sunt forme legale care conduc însă spre ceea ce în Est constituie acte de corupţie, trafic de influenţă, abuz de putere etc. Europa are două viteze şi la capitolul corupţie.
Timpul îndelungat de viaţă politică democratică şi economiile de piaţă le conferă occidentalilor corupţi un avantaj faţă de corupţii de la marginea estică a Europei.
Până la urmă în România trebuie să-şi facă apariţia un personaj care să creadă cu tărie în lupta anti-corupţie, să fie dincolo de orice suspiciune. Un actor de comedie sărac şi cinstit, un avocat corect, dar în niciun caz un şmecher, un demagog, un politician care face pe sfântul când este exact la fel ca adversarii pe care-i consideră diavoli.
Alegerile europarlamentare sunt un exerciţiu care va prefigura victoria la prezidenţiale a taberei care se va strădui mai mult să demonstreze că luptă împotriva corupţiei.
