Asculta acest articol
Plasarea României pe orbita civilizaţiilor europene este o idee cu puternice rădăcini în istoria poporului român. „Ideea europeană” a fost susţinută de către Eugen Lovinescu încă din prima jumătate a secolului al XX-lea. Astăzi, România se află sub tirul unor viziuni anti-occidentale dictate de USL. Nu trebuie să ne temem.
Fiecare punct de răscruce în calea UE a fost un pas înainte în procesul de adâncire al integrării. Este greu să lansezi idei revoluţionare, dar crizele grăbesc aceşti paşi. Finalizarea proiectului european prin crearea unei uniuni financiare, economice şi politice trebuie aprobat de Consiliul European, adică şi de Preşedintele României. Nimeni nu ne forţează. Însă e drept, aşa cum spune şi vorba, că românului nu trebuie să-i furi traista, ci este suficient să mergi în urma lui, pentru că şi-o pierde singur. Concertul european poate suna bine şi fără România, dar România nu poate susţine un concert solo în contextul actual al globalizării.
Mai este puţin şi vom serba 20 de ani de Piaţă Unică Europeană. Deşi avantajele pieţei unice au fost gândite cu mult timp înainte, abia de la Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare în anul 1993, putem vorbi despre aceasta în termeni legitimi. Complicată, dar în acelaşi timp ambiţioasă, Piaţa Unică Europeană poate fi considerată una dintre cele mai mari atuuri ale UE. Fiecare ţară participantă are de câştigat. Principiul este simplu: libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor, capitalului şi o singură regulă pentru toţi participanţii. Totuşi, în multe din aspectele esenţiale, deseori întâlnim nu o regulă, ci 27. Ne confruntăm cu diplome nerecunoscute, dificultăţi la angajare şi chiar tarife de roaming. Dacă ar exista o circulaţie la fel de liberă a forţei de muncă ca în SUA, nu am asista la o rată a şomajului de peste 25% în Spania.
În acelaşi timp, vorbim despre decalaje semnificative între statele europene. Criza a adâncit problemele financiare şi dezechilibrele macroeconomice în ţările mai slab performante. Tabloul unei Europe în mai multe viteze este în continuare mai real ca niciodată. În acest context, ne interesează viteza României şi cât mai avem de recuperat pentru a păşi în ritmul ţărilor europene performante.
Dacă obiectivul este de a intra în zona euro, stăm bine. Ne-am asumat ca ţintă anul 2015 pentru adoptarea euro. Estimările pe acest an ne spun că vom îndeplini 4 din cele 5 criterii, conform tabelului de mai jos.
Însă dacă privim la mecanismul preventiv de monitorizare şi de alertă pentru statele europene, aici apar primele semnale care atrag atenţia că România nu merge cu viteză maximă înspre Europa. România nu are dezechilibre macroeconomice interne. Se încadrează în parametrii economici propuşi. Însă sunt identificate două potenţiale dezechilibre externe şi de competitivitate. Primul este deficitul de cont curent, ca medie a ultimilor trei ani, de -4,1% din PIB, uşor sub limita inferioară a intervalului de variaţie de -4% şi +6%. Cel de-al doilea este poziţia investiţională netă de -63% din PIB care ne plasează dincolo de pragul maxim admis de -35% din PIB, conform figurii de mai jos.
Eficienţa criteriilor de convergenţă nominală stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ca principale condiţii de aderare la zona euro, au fost zdruncinate de evoluţiile economice din ultimii ani. Testul crizei a separat din nou ţările din UE: unele sunt în prima ligă, cea mai performantă, altele se încadrează clar în liga mai slabă.
Cea mai mare creştere economică în acest an este prognozată pentru Polonia, de 2,7%. Două ţări vor fi în stagnare (Belgia şi Cehia), în timp ce PIB-ul altor 8 state (Cipru, Grecia, Italia, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania şi Ungaria) va scădea. În acest tablou sumbru al creşterilor economice lente, FMI a estimat o creştere economică de 0,9% în cazul României pentru acest an. USL nu a fost în stare să clădească o creştere economică solidă şi nici măcar să consolideze fundamentele sănătoase stabilite de guvernele anterioare. Alianţa pentru România Dreaptă susţine că o creştere economică de 1-2% pe an nu este mulţumitoare pentru România, care trebuie să recupereze un decalaj important de dezvoltare şi standard de viaţă faţă de celelalte state membre ale UE. Ritmul cu care ne apropiem de restul ţărilor europene trebuie să fie cât mai mare, nu să încetinească.
Prin urmare, intrarea în zona euro nu ne garantează succesul. Cuvântul-cheie este „competitivitate”. Abia atunci când vom deveni competitivi, vom păşi în ritmul celorlalte ţări europene. Reamintesc că Estonia avea un PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare de 67% din media UE în anul 2011, când a adoptat euro. România se situează la doar 49% din media UE în anul 2011. Cele două puncte procentuale câştigate faţă de anul anterior ne arată că mai avem de aşteptat peste 8 ani pentru a ajunge la nivelul la care a fost Estonia în momentul intrării în zona euro. Şirul comparaţiilor nu se opreşte aici. Dacă ne uităm la numărul de ore de muncă pe săptămână, suntem cei mai harnici din UE. Românii au avut anul trecut cea mai lungă săptămână de lucru din UE, de 41,3 ore, peste media UE de 39,7 ore. Însă lucrăm mult şi prost. Ne situăm pe ultimul loc în UE la productivitatea muncii, cu un nivel al productivităţii pe oră de aproape 43% din media UE, aşa cum arată figura de mai jos.
Putem să contribuim la creşterea competitivităţii României fiind noi înşine competitivi. E timpul ca România să se gândească la viitor şi să îşi construiască strategia pentru a avea succes pe Piaţa Unică Europeană. Reaminesc că nemţii şi-au stabilit ca obiectiv strategic până în anul 2020 să devină cea mai eficientă economie verde din UE, iar cehii să ajungă al 5-lea cel mai puternic centru de cercetare şi inovare din UE.
Potenţialul României nu este suficient valorificat. Trebuie să identificăm direcţia clară spre care dorim să ne întrebăm. Din punct de vedere al avantajelor competitive, România poate deveni inima creativităţii Europei. Peste 7% din PIB este realizat în industriile creative din România şi una din patru firme româneşti acţionează în acest sector. În acelaşi timp, România poate fi producător şi furnizor regional de energii regenerabile la orizontul anului 2020. Potenţialul energetic ne poziţionează pe locul 10 ca cea mai atractivă ţară din lume pentru investiţii în energia eoliană şi pe locul 13 pentru investiţii în energia regenerabilă, conform raportului Ernst&Young.
Lunile acestea se decide soarta UE pentru următorul Cadru Financiar Multianual 2014-2020. România trebuie să acţioneze acum. Alianţa pentru Româna Dreaptă declară că modernizarea şi dezvoltarea economică a ţării, modernizarea statului şi folosirea deplină a avantajelor apartenenţei la UE sunt modalităţile prin care va creşte productivitatea, competitivitatea economiei şi, prin urmare, standardul de viaţă al populaţiei.
Andreea PAUL
Vicepresedinta PDL
Lector universitar, Dr., Facultatea de Relatii Economice Internationale, ASE
Website personal: www.andreeapaul.ro
Facebook: http://www.facebook.com/andreea.vass
Fii primul care comentează