Image 1
Image 2

Amânarea, un sport național

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

    Rezolvarea prin amânare este o veche meteahnă românească, o boală la care nu i se găsește leac.  Mai exact, când nu vrei să rezolvi o problemă, o amâni. Nu vorbim aici numai despre amânările din sistemul judiciar, dar ele se văd cel mai bine. Procesele se întind pe ani și ani de zile din motive greu de înțeles de cetățeanul de rând. Una dintre victimele amânărilor este chiar președintele Klaus Iohannis.

Procesul său pentru incompatibilitate a traversat campania electorală și continuă și după terminarea alegerilor. Foștii președinți Ion Iliescu și Traian Băsescu au avut și ei parte de amânări în dosarul Revoluției și dosarul Flota. Amânările țin în chingi câteva mii de primari găsiți incompatibili de ANI.

Ieri toată lumea, și mai cu seamă cei care au procese de incompatibilitate, au așteptat cu înfrigurare verdictul în cazul  Klaus Werner Iohannis. Au așteptat degeaba. O nouă amânare îl va ține în șah pe președintele României. Dacă va fi găsit incompatibil își pierde funcția și România se va pregăti să-și aleagă un nou președinte.

Dacă va câștiga procesul, toți primarii care au spețe identice, adică au fost declarați incompatibili de către ANI pentru că au reprezentat primăriile în cadrul regiilor de apă-canal, vor trebui să fie declarați nevinovați. Cam așa ar trebui să funcționeze o Justiție corectă.  Dar în sistemul judiciar românesc nu se ține seama de spețe decât în măsura în care dorește judecătorul.

Dacă o parte dintre aleși au probleme de incompatibilitate, alții sunt pe cale să-și piardă funcțiile. În aceeași situație sunt și primarii care au migrat în urma ordonanței. Parlamentul va decide dacă respectă sau nu decizia Curții Constituționale care a declarat ordonanța neconstituțională. Practic, dacă legea ar fi respectată cu fermitate, ar trebui să avem alegeri locale anticipate pentru alegerea primarilor.

Problema se va rezolva în stilul devenit tradițional, prin amânare. Până la alegerile locale este doar un an  și câteva luni. Campania electorală bate la ușă. Majoritatea partidelor și-au fixat candidații sau îi testează pe eventualii doritori. 2015 este un an decisiv pentru toți aleșii locali. În această perioadă alegătorii își formează părerile despre ce au ales și ce au cules.

Majoritatea alegătorilor se orientează în funcție de realizările ultimului an din mandat. Dacă primarii, și alți aleși, bat drumurile prin tribunale, fac o impresie proastă asupra alegătorilor. De aceea ar fi de dorit ca procesele să se finalizeze rapid. În primul rând, amânările nesfârșite sunt un afront la adresa cetățenilor.

În al doilea rând, atâta vreme cât asupra unor oameni planează suspiciunea că au încălcat o lege și așteaptă dintr-un moment în altul să primească sentința de vinovăție, nu mai au niciun chef de muncă.  Într-o astfel de situație se află peste o mie de primari. Ce randament pot da aceștia?

Nu numai instanțele de judecată recurg la amânări. O serie de proiecte majore au fost atât de mult amânate, încât poți spune că au fost abandonate. Modificarea Constituției este un proiect care ar putea schimba fața României, dar este mereu amânat. Dar pentru că amânăm să ne facem datoria, și alții ne amână pe noi. Am fost amânați la intrarea în NATO și UE, în raport cu Ungaria, Cehia și Polonia. Suntem amânați la intrarea în spațiul Schengen. Amânăm construirea  autostrăzilor. Amânarea a devenit un sport național. Pierdem jucând cu noi înșine.