Image 1
Image 2

Alianțe politice, înțelegeri, protocoale

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

O istorie a alianțelor politice, a protocoalele, pacturilor, înțelegerilor dintre două sau mai multe partide încă nu a fost scrisă, dar ele sunt foarte des invocate. Când s-a realizat Alianța  DA (Dreptate și Adevăr) care i-a adus victoria lui Traian Băsescu la prezidențialele din 2004, s-a făcut trimitere la CDR (Convenția democratică din România). La nașterea USL (Uniunea Social-Liberală) s-a vorbit despre alianțele precedente.

Ce au în comun cele trei alianțe? Fiecare a adus după sine victoria în alegeri. Actualul președinte Klaus Iohannis este tot un produs de succes al unei alianțe, care până la urmă s-a concretizat prin fuziunea celor două partide.

Ce au în comun cele patru alianțe? La fiecare a participat PNL. Liberalii au intrat în CDR la insistența PN|CD, personal a lui Corneliu Coposu. PNL a intrat în alianța DA, alături de PD. PNL alături de PSD a format USL. Tot PNL a fuzionat cu PDL pentru a-i asigura lui Iohannis  o dublă susținere politică.

Așadar, PNL are vocația înțelegerilor politice. Dar tot PNL a ieșit din CDR la sfârșitul mandatului președintelui Emil Constantinescu. Tot PNL a rupt înțelegerea cu PD, premierul Tăriceanu intrând în opoziție față de președintele Băsescu. Tot PNL a spart USL. Fuziunea cu PDL funcționează, pentru că fostul partid a lui Băsescu s-a dizolvat în PNL, ca zahărul în cafea.

Dacă PNL are vocația alianțelor, rezultă că la alegerile care bat la ușă va proceda la fel. În actuala conjunctură nu are decât o variantă< o alianță cu USR-PLUS. Ceea ce se va și întâmpla în turul doi al alegerilor prezidențiale. Desigur, în varianta în care după primul tur în cursă va rămâne un candidat al dreptei, Iohannis sau Barna, și unul al stângii, cel mai sigur Viorica Dăncilă.

Deși se poartă discuții asupra candidatului PSD, normal este ca președintele partidului să fie desemnat candidat. PSD nu-și poate permite un candidat dinafară.

  Dacă PSD nu s-a ținut de cuvânt după ce, prin protocol, și-a luat angajamentul că va susține un candidat prezidențial de la PNL, pe Crin Antonescu, lider al unui partid mare, de ce acum să accepte un candidat al unui partid mic? Domnul Tăriceanu dă dovadă de naivitate sperând că PSD îl va accepta drept candidat comun PSD-ALDE. Nu are cum să se întâmple acest lucru.

În ciuda faptului că nu se întrevede nicio alianță pentru alegerile prezidențiale, soluția de succes rămân alianțele. PNL și USR sunt condamnate să le alieze după primul tur al prezidențialelor chiar dacă în turul doi vor intra candidații lor. Teoretic se poate accepta aceasta variantă, dar practic nu se poate. Dacă se păstrează ierarhia de la euroalegeri, candidatul PSD intră sută la sută în turul doi. Asta arată aritmetica electorală.

Indiferent de rezultatele finale, în turul întâi este obligatoriu ca fiecare partid să aibă propriul candidat. Faptul că USR-PLUS va avea propriul candidat nu trebuie să supere PNL. Orice partid se validează prin vot. La fel se întâmplă și în cazul ALDE. Se vorbește că dacă PSD nu-l va desemna candidat pe Tăriceanu, ALDE va ieși de la guvernare. Ce să facă în opoziție? Să se topească în masa PNL? Călin Popescu Tăriceanu uită că la prezidențialele din 2014 a luat vreo 5,5%.  Peste 5% lua ALDE și la europarlamentare dacă Tăriceanu intra pe listă.

Important este ce vor face partidele după prezidențiale? Nu au altă soluție decât să negocieze termenii unor alianțe. Așa cum s-a procedat în ultimii 30 de ani se va proceda și după alegerile prezidențiale. PNL va forma majorități în consiliile locale și județene, foarte probabil vor avea candidați comuni la primării și consilii județene, iar ALDE va merge în continuare alături de PSD. Tot pe acolo va fi regăsit și partidul lui Ponta. Ca de fiecare dată, UDMR se va orienta spre o tabără sau alta.