Image 1
Image 2

Alianțe fantasmagorice, ținte false

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Odată instalat noul parlament, timp de patru ani se vor  vedea o mulțime de figuri noi. Toate partidele și-au schimbat vechea gardă. Au rămas doar câțiva dintre politicienii cu experiență. Acestor boboci le va trebui o perioadă de acomodare, mai lungă sau mai scurtă, în funcție de inteligența, de puterea de concentrare a fiecăruia. Fiind în majoritate tineri, sunt imprevizibili.

Fosta armată a lui Dan Diaconescu, de două ori mai numeroasă decât a lui Nicușor Dan, s-a evaporat.

Fiecare partid a luat cât a putut, astfel că din cele 16 procente  ale PP-DD nu a rămas nici măcar un parlamentar de sămânță. USR are două posibilități: să racoleze sau să se lase racolat.

PNL, pe motiv că a pierdut procente bune din cauza USR, s-ar simți îndrituit să-și ia o parte dintre parlamentari. Pe de altă parte, din cauza  luptelor interne din partid, este posibil ca dintre foștii PDL-iști unii să se îndrepte spre partidul lui Băsescu. Nu este exclus ca dinspre PNL grupuri de  migranți să-și afle un loc în ALDE, acesta fiind la guvernare este mai atractiv.

Partidul lui Tăriceanu, în toate variantele, am văzut că este condamnat să intre la guvernare.  Fără ALDE, curtat și din stânga și din dreapta, nu este posibilă nici formarea unei majorități a partidelor de dreapta, la fel cum nici PSD nu poate guverna fără el. UDMR și-a pierdut rolul de partid complementar pentru că a avut proasta inspirație să lase impresia că merge doar într-o singură direcție, acolo unde vrea președintele Iohannis.

ALDE, mai precis Călin Popescu Tăriceanu, a împlinit dorința lui Dinu Patriciu care era convins că PNL trebuie să devină un partid mic, de 7-8 procente fără de care să nu se poată face nicio majoritate parlamentară. PNL a mers, într-adevăr, în altă direcție, dorindu-și să devină un partid mare, întru gloria istoriei sale.

A fuzionat cu alt partid, care de asemenea, se dorea mai mare. Nu le-a ieșit planul decât pe jumătate. Au câștigat la alegerile prezidențiale din 2014, pentru ca la parlamentare să obțină un scor foarte slab, ca și când și-ar fi unit forțele două partide mici. Față de ambițiile sale din proiectul de fuziune, PNL este un partid mic. 

Acest rezultat slab este, de fapt, marea problemă ivită după alegerile parlamentare din 11 decembrie.  Rezultatele finale oferă teoretic partidelor de dreapta, incluzând aici și UDMR, membru în PPE, posibilitatea să facă o majoritate. Dar ele s-au despărțit tocmai pentru că nu se înțelegeau. Partidele parlamentare de azi, cele de dreapta, sunt așchii lipite și rupte, și iarăși rupte și lipite, din trunchiul unei drepte politice care nu s-a unificat cu adevărat niciodată. 

Tot  pe dreapta, dar extra-parlamentar, se află un alt partid istoric. Evoluția și involuția PNȚCD dă fiori PNL. Modelul care nu trebuie urmat vine puternic din spate. Dacă PNL nu se reculege va avea soarta fostului său adversar din perioada interbelică, și partener înainte de 2000.

Dacă se face o analiză a cauzelor decăderii PNȚCD se va ajunge la fostul președinte Emil Constantinescu, dar și la tehnocratul de împrumut la prezidențialele din 2000, Mugur Isărescu. După aproape 20 de ani, vectorii de imagine ai PNL au fost președintele Klaus Iohannis și tehnocratul Dacian Cioloș. Asemănările sunt prea frapante ca să nu trezească îngrijorare.

În aceste zile în aceeași piesă joacă alți actori. Miza este aceeași: unificarea dreptei. Varianta câștigătoare pare să fie intrarea tuturor partidelor la guvernare. Buturuga mică ce răstornă carul mare este ALDE. Dar PNL, la fel și președintele Iohannis, se concentrează pe Liviu Dragnea, o țintă falsă.

Alianțelor fantasmagorice nu le lipsește decât apariția unor ținte false. Eventuala scoatere a lui Dragnea și din parlament, nu va face decât să-i întărească poziția lui Tăriceanu în raport cu PSD. În PNL, la fel ca în cazul PNȚCD, nu pare să mai fie nicio minte limpede.

Şi dacă, totuşi, Marcel Ciolacu va demisiona?

S-ar părea că Marcel Ciolacu este unicul prim ministru care ameninţă cu demisia, iar principalul adversar, din întâmplare acum partener de nevoi, îl roagă să rămână în continuare la cârma guvernului.

Sigla Informatia Zilei

Alegerile se apropie, ce face opoziţia?

Punându-i-se eticheta de partid “extremist” practic AUR este scos pe linie moartă. Degeaba urcă în sondaje, uneori plasat pe locul doi, înaintea PNL, alteori cu două puncte în spate, pentru că nu este luat în serios.