Asculta acest articolAtâta vreme cât pe dreapta nici măcar nu se vorbeşte despre o posibilă fuziune suntem nevoiţi să ne concentrăm asupra relaţiei dintre PSD şi Pro România. Întâlnirea dintre Victor Ponta şi foştii lui colegi de pe la PSD nu a fost lipsită de emoţii. Aducându-şi aminte despre copilărie, Marcel Ciolacu a citat-o pe mămica lui când îl chema de la joacă, după ce se certa cu fraţii “Hai, acasă!” Nu mai este nevoie să ne întrebăm unde este acasă. Evident că la PSD, pentru că Marcel Ciolacu conduce o parte mai mare a partidului.
Victor Ponta propune însă o nouă casă pentru PSD, considerând că este un partid profund compromis de lideri precum Liviu Dragnea, apoi de Viorica Dăncilă.
Prezentă la Convenţia Pro România, Corina Creţu, pe atunci comisar european, şi-a adus aminte de vremea când îi era ruşine să spună că este de la PSD. A fost un moment de sinceritate şi emoţie.
Un alt moment de emoţie a fost atunci când sala l-a huiduit pe fostul premier Mihai Tudose, ajuns europarlamentar pe listele Pro România, dar a trecut la PSD.
Reuniunea simbolică a foştilor colegi poate şi nu poate fi un semnal că cele două partide vor intra într-o alianţă electorală. Sunt multe elemente care le despart. Există adversităţi de o duritate extremă. Personaje importante în conducerea PSD, Claudiu Manda şi Olguţa Vasilescu îl atacă pe Ponta cum nici adversari de dreapta nu o fac.
La nivelul diferitelor judeţe există bariere de netrecut între pesediştii care au trecut la Pro România. Au apărut puternice fricţiuni şi în interiorul filialelor judeţene PSD. Din moment ce PSD s-a micşorat, lupta pentru ocuparea unor locuri eligibile pe listele electorale creează tensiuni interne greu de surmontat.
Indiferent de cum vor evolua lucrurile, la următoarele alegeri PSD şi Pro România pot câştiga împreună atâtea locuri în consiliile locale şi judeţene câte a avut PSD în 2016? Cum se vor împărţi locurile eligibile? Armonizarea poziţiilor nu va fi deloc uşoară. Un partid odată fracţionat, nu se mai adună. Practic în acest moment în parlament nu sunt decât partide desprinse din PNL şi PSD. Partidul lui Tăriceanu, ALDE, precum şi partidul lui Băsescu, PMP, nu sunt decât expresii ale unor orgolii personale. Unul rupt din fostul PNL, altul din fostul PDL, nici nu pun problema reîntoarcerii la partidele-mame, deja căsătorite.
Judecând logic, a apărut un singur partid nou, USR, dar şi acesta cu o aripă, PLUS-ul lui Dacian Cioloş.
În anul 2020 formaţiunile politice sunt la fel de fracţionate ca în anii 1990-2000. Un obiectiv al alegerilor anticipate ar putea fi restrângerea partidelor parlamentare. ALDE şi PMP stau la cumpăna pragului electoral. Îl vor trece sau nu? PNL consideră că nu vor trece pragul din moment ce nu le invită să intre într-o alianţă electorală pentru parlament. Ar avea nevoie de ele doar la desemnarea unor candidaţi comuni la primării, evident de la PNL. Acelaşi lucru îl pretinde şi PSD de la Pro România. Prin urmare, şansele realizării unor alianţe electorale sunt minime şi în zona PNL şi în zona PSD.
Anumite măsuri propuse de guvernul Orban conduc la ideea că PNL ar dori să împiedice intrarea UDMR în parlament. Posibilitatea votării în orice loc din ţară, indiferent de domiciliu, mărirea mandatelor pentru diaspora, extinderea votului pe trei zile, vor conduce la o prezenţă mai mare la vot, care poate diminua şansa UDMR de a face 5%.
De fapt, de la început prin organizarea alegerilor anticipate s-a urmărit resetarea scenei politice. După model occidental, Klaus Iohannis urmăreşte ridicarea PNL la nivelul celorlalte partide populare din Europa. Un PNL comparabil cu CDU al Angelei Merkel ar fi posibil doar cu concursul USR, dar şi cu revenirea PMP şi ALDE la partidele din care s-au rupt.
