Image 1
Image 2

Alexandru Mitea a fost primul actor român angajat la Teatrul de Nord

Pe scenă alături de Deda Graur
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Alexandru Mitea la biroul său
Alexandru Mitea la biroul său

În aceste zile în care secția română a Teatrului de Nord sărbătorește 50 de ani de activitate, i-am făcut o vizită unuia din membrii fondatori ai trupei, un personaj fascinant și în ziua de astăzi: actorul și, acum, terapeutul Alexandru Mitea.

Într-un apartament din Micro 17 plin cu amintiri, dosare și aparate de tratament alternativ, artistul născut în 22 noiembrie 1932 s-a dovedit într-o bună dispoziție de a povesti despre cariera sa teatrală, dar și despre preocupările sale actuale.

Începuturile Teatrului de Nord povestite de Alexandru Mitea

“În 1968 a venit un decret prin care s-a înființat secția română la Satu Mare. Văzând anunțul respectiv, am venit și am dat concurs, și am fost acceptat, și am fost primul actor angajat al Teatrului din Satu Mare. Cu mine deodată a fost directorul Mihai Raicu. Împreună ne-am apucat să facem forma organizatorică a Teatrului. În octombrie am plecat la București împreună cu domnul Raicu ca să adunăm colectivul de actori.

Trupa inițială s-a format la București, cu actori bucureșteni, printre ei niște nume foarte celebre, artiști ai poporului, laureați ai Premiului de Stat. Unul dintre actorii angajați a fost Septimiu Sever, care a jucat rolul principal în ”Haiducii”, care a fost prima piesă care s-a prezentat. Colectivul s-a adunat în București, repetițiile s-au făcut la București. Eu pe lângă celelalte probleme artistice aveam și problemele organizatorice. Inclusiv plata colaboratorilor, sălile de repetiție, pentru că am repetat la mai multe case de cultură, cazarea celor care se angajau și veneau de la diverse teatre din țară.

Primul spectacol și creșterea trupei

După aceea, la sfârșitul anului ‘68, ne-am întors cu toții – actori, regizori, personal artistic, și ne-am apucat de repetat și pregătit spectacolul festiv care a fost în 24 ianuarie 1969. La festivitate a venit și Victor Eftimiu, care pe timpul ăla avea 80 de ani. Sigur că nici cel de față care vă vorbește nu se aștepta să vadă vârsta de 80 de ani și că va fi martor la cea de-a 50-a aniversare a acestui teatru.

În paralel s-a mai repetat încă o piesă cu care s-a venit la Satu Mare, ”Un loc rămas liber”, în care un rol principal l-a avut Constantin Codrescu, Liliana Țicău și subsemnatul. După aceea teatrul a început activitatea.

Montarea care a fost făcută la ”Haiducii” atuncea nu se putea juca pe orișice scenă. Atunci noi am făcut un turneu la București, eu eram cu partea organizatorică – spectacolul s-a dat la Sala Palatului. După aceea am mai jucat acest spectacol la Teatrul Național în actuala sală Odeon și după aceea am mai jucat în câteva localități.

După aceea ne-am întors și am început să ne organizăm să rămânem în Satu Mare. Au fost actori care au făcut trupa definitivă și pe parcurs întotdeauna dintre absolvenții institutului de teatru veneau și își făceau stagiatura la Satu Mare. Am fost printre cei care îi ghidau, îi ajutam să se adapteze în orașul nostru.

70 de ani de carieră

Eu practic la ora actuală împlinesc 70 de ani de când lucrez pentru teatru. Am debutat la Teatrul Național din Cluj în 1950 și după aceea am lucrat în mai multe teatre. Am contribuit la înființarea teatrului românesc de la Oradea în 1954-55. După aceea am contribuit la înființarea Teatrului Tineretului din Piatra Neamț. Se întâmpla în anul 1960. Finalul l-am avut aici la Satu Mare, aici m-am și pensionat, acum 30 de ani.

În afară de actorii care erau angajați permanenți ai trupei erau colaboratori din diverse teatre, în funcție de nevoile artistice, de repertoriu. Directorul Teatrului de atuncea, dl Mihai Raicu, el avea o concepție, antrena în activitate mai mulți actori și din diverse teatre. Noi am fost lotul de bază, cei 20 de actori, și întotdeauna veneau o serie de actori de renume din toată țara și se făceau spectacolele respective.

Eu eram și cu forma organizatorică pentru că pe timpul acela tot repertoriul era elaborat la București la Consiliul Culturii, cum era pe atunci, la Direcția Teatrelor, și eu eram cel care făcea aranjamentele de aprobare a repertoriului. Repertoriul era limitat, 6 piese, trebuia să ai o proporție de teatru românesc, teatru străin. Sigur că dl Raicu având o experiență foarte mare în ceea ce privește teatrul, era și cu 10 ani mai în vârstă decât mine, el știa foarte bine să ducă politica artistică a teatrului și să fie în același timp și pe gustul spectatorilor. Au fost destul de multe premiere pe țară.

În același timp tot aici se organizau festivalurile de teatru care evident că erau destul de bine marcate ca evenimente artistice deosebite, și în același timp teatrul participa la turnee. Noi am făcut foarte multe turnee, aveam programe de turnee… a fost o poezie care acum nu mai este. Am făcut turnee de câte 30 de zile. Jucam în mai multe localități ale țării și eram cunoscuți. Teatrul a început să-și capete o personalitate și unde se ducea se juca cu săli pline, cu mult succes. În același timp aveam o serie de localități cu care făceam schimburi de săli – era Oradea, era Baia Mare, Clujul. Deci teatrul ăsta a avut o activitate foarte multiplă în diverse orașe ale țării. Trupa întotdeauna se împrospăta, repertoriul se schimba și era o animație destul de mare”, povestește Alexandru Mitea.

Roluri memorabile și activitate de mentor

Întrebat despre rolurile sale memorabile, actorul a pomenit “Alarmă în cetatea lui Trim al Treilea”, apoi “Războiul vacii”, regizat de Alexandru Tocilescu, jucat cu mare succes inclusiv la București în 1973. Și-a mai amintit cu plăcere de “Păpușa cu piciorul rupt”, un spectacol care a avut peste 500 de reprezentații, și de apariția sa în “Căsătoria” de Gogol.

Încă dinainte de a veni la Satu Mare, în vremea în care lucra la Teatrul Municipal din Turda în anii 1960, Alexandru Mitea a devenit mentor al tinerilor atrași de actorie, în cadrul unui studio dedicat anume lor. Acest tip de activitate l-a continuat și în cadrul Teatrului de Nord, ocupându-se de tinerii care intrau în trupă. Dintre cei care i-au fost ucenici sui generis i-a nominalizat pe regretații Radu Sas, Ștefan Mareș și Vasile Blaga, dar și pe Adriana Vaida, actriță încă în activitate. La cei 86 de ani ai săi, Alexandru Mitea a rămas membru UNITER și, chiar dacă nu mai ajunge atât de ușor la spectacole, urmărește cu interes cronicile teatrale pe care le publicăm.

Spectacolele lui Alexandru Mitea la Satu Mare

Pe scenă alături de Deda Graur
Pe scenă alături de Deda Graur

Din arhiva CIMEC am spicuit spectacolele în care Alexandru Mitea a evoluat în cele trei decenii petrecute pe scena Teatrului de Nord, după cum urmează:

1969 – ”Haiducii” de Victor Eftimiu, ”Un loc rămas liber” de Ionel Hristea, ”Nu puneți dragostea la încercare” de Basilio Locatelli;

1970 – ”Căsătoria” de N.V. Gogol, ”Alarmă în cetatea lui Trim al Treilea” de Viorel Burlacu, ”Vicleniile lui Scapin” de Moliere;

1971 – ”Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu, ”Ciclopul” de Euripide;

1972 – ”Roșii trandafiri numai pentru mine” de Sean O`Casey, ”Mozaic literar”, ”Ultima oră” de Mihail Sebastian, ”Colegii” de AXionov și Stabovoi;

1973 – ”Războiul vacii” de Roger Avermaete, ”Procesul rebelilor de pe Caine” de Herman Wouk;

1974 – ”Mitică Popescu” de Camil Petrescu, ”Eu sunt tatăl copiilor” de Angela Bocancea;

1975 – ”Regele Ioan” de William Shakespeare, ”Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu;

1976 – ”Capul de rățoi” de George Ciprian, ”Fata cinstită” de Carlo Goldoni;

1977 – ”Orașul nostru” de Thornton N. Wilder, ”Opinia publică” de Aurel Baranga, ”Școala nevestelor” de Moliere;

1978 – ”Sentință pentru martori” de Viorel Cacoveanu, ”Micul infern” de Mircea Ștefănescu;

1979 – ”Făclie în miez de noapte” de Barrie Stavis, ”Văgăuna” de Ștefan Iureș;

1980 – ”Agava” de Aldo Nicolai, ”Concurs de frumusețe” de Tudor Popescu, ”Îngerul bătrân (Comedia nebunilor)” de Alexandru Sever;

1981 – ”Febra circului” de Mihail Cosma;

1982 – ”Interesul general” de Aurel Baranga;

1984 – ”Hangița” de Carlo Goldoni;

1985 – ”Trandafirii roșii” de Zaharia Bârsan, ”File de album” de Tudor Popescu, ”Păpușa cu piciorul rupt” de Victor Ion Popa, ”Mâța din sac” de Georges Feydeau;

1986 – ”Haina cu două fețe” de Stanislav Stratiev;

1987 – ”Vitejii cetății Bade Bade” de Tudor Vasiliu;

1988 – ”Cum se cuceresc spectatorii”;

1989 – ”Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, ”Arrivederci Livorno și Vilegiatură în stil italian” de Carlo Goldoni, ”Europa, aport – viu sau mort” de Paul Cornel Chitic, ”Vârstele iubirii” de Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu.

La împlinirea a 50 de ani de activitate artistică, Alexandru Mitea a mai urcat o dată pe scena sătmăreană, în spectacolul pentru copii ”Cenușăreasa” produs în 2001.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with