Asculta acest articolPartidele care depun liste pentru Parlamentul European au o notă comună: disprețul reciproc. Majoritatea formațiuni noi, înființate fie din facțiuni rupte din cele două partide mari, PSD și PNL, ca ALDE și Pro România, fie pornind de la zero ca USR și PLUS, au depășit demult limita de adversitate. Mânate în luptă de ură, incapabile de dialog, partidele anului 2019 au un singur obiectiv major: distrugerea, anihilarea celui care ar trebui să-i fie simplu adversar nu dușman de moarte.
Așa stând lucrurile și poziționarea lor față de valorile pe care le presupune apartenența la Uniunea Europeană este foarte diferită. Ceea ce reprezintă “statul de drept” pentru PNL nu este valabil pentru PSD. Se înțelege că și pentru celelalte partide lucrurile stau la fel. “Independența justiției” este într-un fel înțeleasă de USR, în alt fel de ALDE. Nici unii, nici alții nu cred în propriile convingeri, rostite de dragul celor care-i ascultă. :i pe care vor să-i atragă de partea lor.
Să nu se creadă că PNL a ajuns cu adevărat susținătorul procurorilor în varianta DNA sau a amestecului SRI în treburile judiciare. Și-a găsit doar o nișă, un ascunziș din care poate trage în PSD cu toate armele. “Justiția independentă” în varianta PSD ascunde la fel de multe capcane politice.
Restul partidelor nu fac altceva decât să cânte variațiuni pe aceleași teme dictate de cele două partide mari. Uneori se inversează rolurile. Partidele mari împrumută de la partidele mici subiecte, teme de dezbateri care reușesc să se extindă la nivel național. Întrebarea fundamentală este cine reușește să adune roadele? În coșul cărui partid se adună voturile în cazul Laura Kovesi? Din campania dusă împotriva procurorilor, dar și din campania dusă de procurori împotriva ordonanței PSD, indiscutabil se câștigă de cineva capital electoral? Cine câștigă respectivul capital? În niciun caz PSD sau ALDE. Cu siguranță nici PMP sau Pro România. Campania anti-Kovesi și anti-procurori aduc voturi pentru susținători. Mai multe pentru USR-PLUS sau pentru PNL?
La astfel de întrebări încearcă să răspundă strategii electorali. Evident, caută răspunsuri pe întrebările care-i frământă pe candidați. O astfel de întrebare este: ce să fac pentru a cuceri alegătorii?
Dar în această fază a campaniei electorale altele sunt preocupările echipelor alcătuite ad-hoc de partide. În această perioadă se adună semnăturile necesare pentru înscrierea la alegeri. Și nu sunt puține. Sunt de ordinul sutelor de mii. Pe de o parte nu a început în mod oficial campania, pe de altă parte alegătorilor li se cere să semneze pentru susținerea unui partid. În mod indirect a început campania electorală.
Pentru partidele fără structuri în teritoriu este destul de dificil să adune mii și mii de semnături. În același timp partidele sunt obligate să ia contact direct cu alegătorii. Vor învăța ceva din aceste întâlniri?
De fapt, alegătorul român nu prea știe ce înseamnă Parlamentul European. Nu știe la ce să se aștepte din partea europarlamentarilor. Instituțiile europene, Consiliul European, Parlamentul European, sunt noțiuni abstracte. De aici și slaba prezență la vot.
Absenteismul la rândul lui favorizeaă partidele mari, care au organizații în fiecare județ, în fiecare oraș, în fiecare comună. O slabă prezență la vot va fi în beneficiul PSD. Pentru a depăși acest handicap, restul partidelor vor face o campanie mai agresivă, vor încerca să lămurească oamenii să se prezinte la vot. Strângerea de semnături este doar faza incipientă. Adevărata confruntare încă nici nu a început.
