Asculta acest articolA cheltuit guvernul PSD banii fără discernământ, ca un bețiv ce se oprește la cârciumă cu banii de salariu? Este chiar atât de dezastruoasă situația financiară lăsată în urmă de PSD? În sfârșit, se face o analiză corectă a cifrelor, fără niciun interes politic din partea noului guvern?
Florin Cîțu, noul ministru al Finanțelor, nu este deloc încântat de activitatea predecesorului său.
După cum prezintă situația din minister, Eugen Teodorovici pare un aventurier, un jongler al cifrelor care a aruncat cu bani unde credea că se pot scoate voturi. După analizele lui era posibilă și majorarea salariilor bugetarilor și creșterea pensiilor cu 40% anul viitor.
De fapt, în programul de guvernare cu care a câștigat alegerile din 2016, PSD promitea dublarea pensiilor la sfârșitul mandatului de patru ani. Și s-a ținut de cuvânt aruncând însă povara în cârca următorului guvern. Cu ce preț? Ne spun oficialii Băncii Naționale, explică diverși analiști economici și nu în ultimul rând primul ministru Orban, președintele Iohannnis, ministrul de Finanțe. Cu un preț care depășește posibilitățile economiei.
Cu alte cuvinte, PSD a cheltuit mai mult decât s-a produs.
Dacă ar fi fost vorba doar despre pensii ar fi fost de înțeles. Dar de ce să dublezi, să triplezi salariile bugetarilor, fără să faci întâi restructurări? De ce li s-a dat voie celor din administrația publică locală să-și fixeze salariile? Răspunsul este simplu: ca să voteze PSD. Iar beneficiarii nu au votat PSD nici la alegerile europene, nici la alegerile prezidențiale.
Așadar, nu a fost pentru cine s-a pregătit, ci pentru cine s-a nimerit. PSD a făcut eforturi inutile. Alegătorii nu pot fi cumpărați atât de ușor. În schimb pot fi pierduți foarte ușor dacă le iei ce odată li s-a dat. Guvernul PDL a tăiat salariile bugetarilor și a pierdut. De același lucru se teme acum PNL.
Dacă PNL ia ce a dat PSD va plăti electoral la următoarele alegeri. Guvernul Orban critică măsurile populiste luate de PSD, dar nu le poate anula. Cel puțin până după alegerile locale și parlamentare. Locale vor fi în iunie, iar parlamentarele în toamnă. Este o perioadă lungă în care nu se pot face mișcări bruște.
Pentru a scurta perioada, în beneficiul economiei, dar și din motive electorale, PNL, președintele și partidele care susțin guvernul, doresc alegeri anticipate. Ele ar putea avea loc prin martie, cu condiția să se găsească modalitatea de a fi declanșate. Trebuie să cadă două guverne consecutiv, iar președintele să dizolve parlamentul. Adică parlamentarii ar trebui să voteze de două ori plecarea lor acasă.
Cei de la PSD nu o vor face pentru că știu că nu mai prind un mandat. Pro România joacă în continuare duplicitar. Vor trebui găsiți “trădători” din cele două partide cărora să li se promită ceva, fie funcții, fie includerea pe locuri eligibile pe listele PNL.
Soluția ideală pentru PNL, precum și pentru USR, sunt alegerile anticipate. Și PMP are siguranța, dată de rezultatele de la euroalegeri și prezidențiale, că va trece pragul electoral. ALDE este posibil să nu mai intre în parlament decât cu condiția să intre într-o alianță cu Pro România. Sau să se lase absorbit de PNL. Parlamentarii de la Minorități intră în parlament din oficiu, dar UDMR este din ce în ce mai mofturos.
În aceste condiții este greu să realizezi o majoritate care să voteze de două ori căderea guvernului. Este greu, nu însă imposibil. Amânarea acestui proces, până la urmă firesc, s-ar putea să fie în detrimentul PSD. Opunându-se alegerilor anticipate s-ar putea ca până la toamnă partidul lui Viorica Dăncilă să se subțieze până spre 10%-15%.
Alegerile anticipate, organizate în martie, sunt ca o operație făcută la timp care salvează bolnavul.
