Program ITV: 00.00 Audienţe în direct, cu Sergiu Podină, invitat Oszkar Szabo. Titlul emisiunii: Vor reuşi taximetriştii sătmăreni să marojeze tarifele? (reluare) 01.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi Tiberiu Gunthner, Claudiu Ţinca, Dumitru Pop. Titlul emisiunii: De ce amână PSD învestirea guvernului Dăncilă? (reluare) 02.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu. Titlul emisiunii: Lorand Turos raport la 4.410 zile 03.33 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu 04.40 Viaţa la ţară, cu Ioan Aniţaş, invitat Emil Palincaş. Titlul emisiunii: Legumicultorii din Halmeu folosesc seminţe din străinătate 05.28 Restauratorii de muzeu 05.55 Sănătate, cu Mihaela Ghiţă, invitat Agnes Diaconu. Titlul emisiunii: Tratamentul fără interferon accesibil pacienţilor cu hepatita C 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea Prinzinger Zsoka 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenorul Willy 08.00 Audienţe în direct, cu Sergiu Podină, invitat Oszkar Szabo. Titlul emisiunii: Vor reuşi taximetriştii sătmăreni să marojeze tarifele? (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea Prinzinger Zsoka 09.45 Educaţie ecologică, cu Cristina Bursuc, invitat Elisabeta Bekessy. Titlul emisiunii: Acţiuni dedicate Zilei Europene a Parcurilor şi Zilei Mondiale a Mediului 10.25 Religie, cu Mihaela Ghiţă, invitat Florin Fodoruţ. Titlul emisiunii: Susţin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie 11.20 Teleshopping 11.35 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi Tiberiu Gunthner, Claudiu Ţinca, Dumitru Pop. Titlul emisiunii: De ce amână PSD învestirea guvernului Dăncilă? (reluare) 13.00 Ştiri 13.45 Mesager educaţional, cu Vasile Nechita, invitat Adina Ciutan. Titlul emisiunii: De ce nu au îndemânări de redactare absolvenţii de liceu? 14.28 Teleshopping 14.45 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu 15.45 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu. Titlul emisiunii: Lorand Turos raport la 4.410 zile 16.50 Viaţa la ţară, cu Ioan Aniţaş, invitat Ferencz Levente. Titlul emisiunii: Cerbii lopătari din Supur, o atracţie pentru turişti 17.55 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blăjean, invitat Cristian Popa. Titlul emisiunii: Unirea Tăşnad a început pregătirile cu un nou antrenor 18.30 Audienţe în direct, cu Sergiu Podină, invitat Vasile Fănăţan. Titlul emisiunii: Satu Mare, un oraş poluat? (reluare) 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Sănătate, cu Mihaela Ghiţă, invitat Iulian Pfau Sălăgeanu. Titlul emisiunii: Tinerii şi locul de muncă 22.30 La psiholog, cu Ioana Vladimirescu. Titlul emisiunii: Cu fericirea la psiholog 23.30 Ştiri

Acum 125 de ani s-a dat în folosinţă prima uzină electrică în Satu Mare

Scris de Vasile Andreica, 13 ianuarie 2018 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »
Uzina electrică în anii de glorie

Uzina electrică în anii de glorie

În ianuarie 1893 a fost dată în folosinţă clădirea care urma să găzduiască uzina electrică a oraşului Satu Mare, inaugurată festiv câteva săptămâni mai târziu. Povestea electricităţii sătmărene a fost spusă într-o carte apărută în decembrie 2017.

“A fost odată… Uzina Electrică” este un volum bilingv, tipărit cu sprijinul Consiliului Judeţean, scris de Erdei Peter în limba maghiară şi tradus în româneşte de Vass Maria şi Nagy Ilona. Foarte bogat ilustrată, cartea are o scriitură plăcută şi o documentare impecabilă, mai ales în privinţa anilor de început ai reţelei electrice în Satu Mare.

La început a fost noul teatru

Prima uzină electrică funcţională la nivel public în România s-a inaugurat la Timişoara în 1884. A urmat Satu Mare. În monografia lui Borovszky Samu apărută în 1908 se scrie:

“Printre intreprinderi industriale mai mari, trebuie să amintim uzina electrică în regie proprie a oraşului, care din 1891 există. Publicul oraşului în 1891 şi-a construit teatrul nou, iar ministeriul de interne i-a permis vernisajul teatrului numai dacă schimbă iluminatul cu petrol, proiectat, pe iluminat electric. În această situaţie de necesitate, publicul oraşului a instalat un agregat de 50 de cai putere, pentru asigurarea parţială a iluminatului electric. În 31 decembrie 1891, seara la ora 7, au efectuat prima probă a iluminatului la teatrul orăşenesc. În 3 ianuarie 1892 s-a deschis şi iluminatul stradal.”

Erdei Peter notează în continuare: “Se înţelege de la sine că generatorul de curent electric trebuia conectat la o maşină cu abur deja în funcţiune, care poate fi utilizată şi pentru alte scopuri. De aceea au căutat direcţiunea Morii cu Aburi, construită în anul 1869, cu hărţi şi proiecte despre iluminatul electric al teatrului şi al străzilor. Au început tratative lungi cu firma Siemens din Berlin, fabrica Ganz din Budapesta şi direcţiunea Morii cu Abur. Ca rezultat al tratativelor în 11 iunie (1891) au încheiat contractul conform căruia firma Siemens şi Halske din Viena a confirmat că pe lângă instalaţia care va fi montată la moara cu aburi, din cele 500 de ”flăcări electrice” puse la dispoziţia oraşului, 159 bucăţi de becuri de putere de şaisprezece lumânări (lucşi) şi o lampă cu arc, cu o lumină corespunzătoare de 1.200 lumânări, vor fi instalate în teatru, iar 251 becuri şi 8 lămpi cu arc pe străzile oraşului.”

Ziarul “Szatmar” din 26 septembrie 1891 vorbeşte deja despre naşterea Uzinei Electrice a oraşului regal liber Satu Mare: “în 21 septembrie.. adunarea generală extraordinară a emis decizia nr. 252… conform căreia contractul cu Asociaţia Morii cu Abur să se desfacă şi toate instalaţiile necesare iluminatului electric al oraşului precum şi construirea unei săli de maşini pe malul Someşului să fie realizate din forţe proprii. La începutul lui decembrie a sosit  locomobilul (maşina cu aburi) necesar iluminatului electric şi a fost amplasat în spatele teatrului pe un teren provizoriu pe str. Gh. Doja.”

Inaugurarea: 1 aprilie 1893

După succesul inaugurării teatrului, în 1892 a început expansiunea iluminatului electric şi pe străzile laterale ale oraşului şi în curând se va insista şi asupra comenzilor private pentru iluminat. La 1 octombrie au introdus primul iluminat privat. Un reportaj scrie despre sinagoga inaugurată în 24 martie 1893: ”Biserica… una dintre perlele clădirilor comunale… în interior este iluminată electric… Merită vizitată.”

În cursul anului 1892 se obţine pentru locul definitiv al uzinei electrice terenul de 5.970 mp dintre Someş şi strada Baia Mare. În 28 ianuarie 1893 au raportat că “…clădirea ridicată pentru staţia electrică a fost predată funcţiei. Se modifică decretul care reglementează iluminatul electric… conform căruia următoarele locuri de muncă vor fi asigurate: un post de electrotehnician, un maşinist, un fochist, un supraveghetor şi o calfă (…) Decretul următor este că personalul angajat pentru iluminat va intra în funcţie la 1 martie, ca până la 1 aprilie să obţină experienţă în meserie.”

Fotografia inaugurării

Fotografia inaugurării

Pe fotografia făcută probabil la 1 aprilie 1893, când a avut loc inaugurarea, numai doi oameni par specialişti. “Grupa mai mare (…) a fost alcătuită din reprezentanţii conducerii oraşului şi ai firmei Siemens şi Halske, care furnizau utilajele. (…) recunosc membrii comisiei de iluminat electric: Pap Geza, consilier administrativ, Herman Mihaly, procuror şef, şi probabil Boszormenyi Karoly, primar, şi inginerul şef Erdelyi Istvan”, notează Erdei Peter.

Electricitatea, o problemă publică

În septembrie 1893 ziarul “Szamos” publica următoarea ştire: “Expoziţie electrotehnică. Firma Siemens şi Halske, care a efectuat iluminatul electric al oraşului, a organizat o expoziţie, interesantă şi instructivă din toate punctele de vedere, în teatrul orăşenesc. Din cele văzute am avut ocazia să ne convingem despre lucrurile pe care le înglobează electrotehnica modernă, de exemplu lanterna electrică portabilă, aparate, ceainice, de încălzit apă, brichete electrice, aparate de ventilaţie electrică, călcătoare etc. Expoziţia a fost vizitată de numeroşi oameni care şi-au declarat recunoştinţa faţă de cele văzute.” Electricitatea a devenit o problemă publică.

Conform Registrului Fondului de iluminat electric, în 1897 au fost consemnaţi 185 de consumatori, în timp ce în 1898 au fost 257 de consumatori. În mai 1909 erau  967 de consumatori,

iar în octombrie 1910 1.408 consumatori, o creştere foarte rapidă. În 1913 cifra ajunsese la aproape 2.000, iar clădirile importante din oraş fuseseră şi ele branşate de mult timp la reţeaua electrică.

În timpul războiului preţul electricităţii s-a triplat, dar în 1917 existau totuşi 2.650 de consumatori. Până în 1930 s-a ajuns la peste 3.200, iar în 1939 erau 5.250 şi în 1943 erau 6.706, plus 280 de consumatori industriali.

Uzina a fost demolată în august 1975. În aprilie 2016 s-a plasat pe locul ei o coloană memorială.

La 22 octombrie 1944 uzinele şi podurile au fost dinamitate

Când trupele germane au abandonat oraşul Satu Mare în octombrie 1944 au recurs la represaliile obişnuite în vreme de război. Odiseea uzinei electrice este relatată în cartea lui Erdei Peter, la paginile 131-137:

Uzina electrică ”a scăpat nevătămată” în urma celor două bombardări din septembrie 1944. Dar nu a putut scăpa, nu a scăpat de barbaria din 22 octombrie 1944 a trupelor germane în retragere. Luptele erau deja la hotarele localităţilor Gerăuşa şi Ardud. Oraşul care a trecut prin atâtea suferinţe era aproape pustiu, la sala maşinilor de la uzina electrică s-a prezentat la serviciu doar personalul operator. Dar de data aceasta nu era nevoie nici de ei.

La schimbul de tură, în loc de “totul e în regulă” utilizat în mod obişnuit, personalul din tura de noapte a raportat că la ordinul nemţilor au oprit turbinele şi în cazane au lăsat să se stingă focul. După aceea au fost scoşi din încăpere, iar pirotehnicienii nemţi au aşezat în jurul coşului de fum, la cuplajul turbinelor şi sub condensatoare lăzi pline cu explozivi. A mai rămas timp şi aburi doar pentru un şuierat dureros prelungit.

După dinamitare

După dinamitare

Kertesz Gyula, Pfau Balint, Vajda Jozsef, Kozma Lajos, Jenei Istvan şi mulţi alţii nu consideraseră Uzina electrică doar un simplu loc de muncă. Cu toţii au participat la construirea şi echiparea acestei uzine, care era una dintre cele mai moderne uzine electrice din ţară. De drept erau mândri de ea. Nu putem şti ce au simţit aceşti oameni când explozia uriaşă a învelit împrejurimea în nori de praf, din care s-a înălţat doar coşul înalt de 39 m, de parcă ar ezita pentru un moment, ca după aceea să cadă, întinzându-se pe toată lungimea lui pe drumul Baia Mare, până la actuala stradă Aurel Popp. După nemţii plecaţi în goană mare cu autocamioanele lor, a rămas doar praf, fum şi munţi de moloz. Turbinele de 3.250 CP au devenit inutilizabile, s-au prăbuşit cazanele şi construcţia principală terminată de abia 6 ani. A încetat să mai bată ”inima” oraşului, care înaintea războiului asigura curentul electric pentru 6.800 consumatori casnici şi 280 consumatori industriali.

Au fost explodate podurile feroviare şi cele rutiere, uzina de apă. Pentru un moment s-a oprit viaţa. Dar nu pentru mult timp, deoarece directorul în data de 25 primeşte ”numire” în funcţie purtând ştampila comandamentului armatei sovietice. Şi primeşte şi dispoziţia: făcând tot posibilul, să înceapă neîntârziat alimentarea cu apă şi curent electric a centrului oraşului. (…)

Pornirea primului generator a avut loc în 4 noiembrie, în curtea de pe str. Mircea cel Bătrân nr. 14. Acesta a funcţionat timp de două luni, cu o capacitate zilnică de 540 kWh. Încă înaintea Crăciunului, se instalează pe strada Ana Ipătescu o batoză cu aburi, pe care s-a montat un dinam de 6 CP. Aceasta a funcţionat până în martie, cu o capacitate zilnică de 192 kWh. La începutul lunii ianuarie 1945, lângă clădirea spălătorului din grădina mănăstirii s-a pus în funcţiune un generator acţionat de un motor cu gaz de aspiraţie. Acesta a funcţionat cu o capacitate zilnică de 280 kWh, timp de mai mult de un an.

Chiar de la începutul anului 1945, în vecinătatea imediată a uzinei electrice, într-un şopron al depozitului de fier vechi Popper, era în funcţiune timp de două luni un generator acţionat de motorul unui compresor rutier. Iar la sfârşitul lunii noiembrie a funcţionat deja şi în curtea fabricii de cărămidă de pe strada Botizului un generator cu motor diesel. Capacitatea totală a acestora abia a atins puterea de 80 CP.

Trupele germane în retragere au uitat în gara din Ghilvaci patru agregate diesel Ganz-Jendrassi, pe care le-au demontat de la Întreprinderea Minieră Baia Mare. Dintre acestea au fost aduse două, în aşa fel încât angajaţii uzinei electrice au împins vagoanele până în Gara Ferestrău, întrucât din cauza podurilor bombardate pe această linie nu circula încă locomotivă. Acolo le-au încărcat pe căruţe, au făcut rost de boi şi le-au transportat pe podul provizoriu construit pe Someşul cu nivelul crescut până în curtea uzinei. Nefiind un loc mai potrivit, acestea trebuiau instalate în beciul clădiri integre a direcţiunii. Acolo, generatoarele au fost rebobinate şi după ce într-un spaţiu de birou s-a montat şi echipamentul de comutaţie, în data de 11 martie 1945 s-a pornit din nou ”uzina electrică”.

Reconstrucţia de după război a durat peste 15 ani.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.