Asculta acest articolEvenimentele unei singure zile: Iohannis s-a întâlnit cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, premierul Nicolae Ciucă face o vizită oficială în Republica Moldova, președintele Senatului, Florin Cîțu, a avut o întâlnire cu ambasadorul Germaniei, în timp ce ambasadorul Rusiei era convocat la Ministerul de Externe al României, iar șeful Statului Major al Apărării avea o întâlnire cu Comandantul Suprem al Forțelor Aliate în Europa. Asta ne arată că se intră într-o criză militară fără precedent în secolul 21.
Rusia are propria agendă. Printre altele, ca să pună gaz pe foc, recomandă personalului diplomatic neesențial să părăsească Ucraina. Tot Rusia spune că Occidentul nu înțelege.
Mai departe: secretarul de stat Antony Blinken acuză China că încearcă să devină principala putere militară din lume. Sunt doar o mică parte din evenimentele care se derulează cu o viteză amețitoare pe întregul spațiu euro-atlantic. Vine războiul? Marile puteri își arată doar mușchii? Nu este cu totul deplasat să se afirme că se prefigurează o nouă ordine mondială. Pandemia nu a fost decât un preludiu.
După cum bine se știe opinia publică din România nu acorda prea multă atenție politicii externe. Până la pandemie, erau gustate de public doar știrile senzaționale despre politicieni mai pitorești gen Silvio Berlusconi, Nicolas Sarkozy, Donald Trump etc.
Românii dădeau mare atenție avertismentelor unor instituții europene și americane la adresa partidelor care voiau să-și subordoneze justiția. Drept pentru care Mecanismul de Cooperare și Verificare a menținut România înafara Spațiului Schengen.
Până de curând PSD era calul de bătaie când venea vorba despre corupția din România. Situația s-a rezolvat oarecum de la sine odată cu instalarea unui guvern de dreapta, dar și datorită crizei sanitare care a mutat atenția asupra restricțiilor, vaccinurilor, măsurilor de susținere a economiei.
România pare să fie nu doar în centrul crizei militare și de securitate. Indiscutabil România are în față probleme care în alte țări par să fi fost rezolvate.
Înainte de ieșirea din pandemie apar probleme specifice doar României. Criza unui război iminent în Ucraina, liberalizarea prețurilor la energie, anunțata criză alimentară, inflația anunțată de Banca Națională încă sunt folosite la potențialul maxim de partidele de opoziție.
Ce partide de opoziție avem? AUR și mai nou USR. Criza militară este un subiect sensibil. Nici AUR și nici USR încă nu au curajul să aibă o poziție proprie, alta decât cea oficială. Este ușor să postezi în apărător a drepturilor și libertăților, să fii împotriva purtării măștii, împotriva vaccinurilor anti-covid, dar nu împotriva măsurilor de securitate luate de conducerea
țării.
O nouă escaladare a conflictului internațional militaro-diplomatic va avea repercusiuni majore în politica internă a României.
O vreme este posibil să mai țină genul de acțiuni politice practicate cu succes la public de AUR, dar din momentul în care armele vor lua locul negocierilor diplomatice nu se mai face politică în glumă. Așa cum face nu doar AUR, ci și o bună parte din politicienii PNL și PSD.
“Resetarea” de care se vorbește de vreo doi ani încoace nu va mai fi produce din cauza pandemiei, ci din cauza războiului care bate la porțile Europei.
Este posibil să exagerăm pomenind despre război, dar atunci la ce bun aceste mișcări de trupe și armament?
