19.07.2018 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Ciprian Costea, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Ce a discutat preşedintele cu premierul?(reluare) 01.30 Cultură, Fior de Zatmar 02.40 Natura ne cheamă, cu Ioana Zaharia. 03.30 Viaţa la ţară, cu Ioan Aniţaş, invitat: Daniel Frei. Titlul emisiunii: Cooperativa şi avantajele ei pentru fermieri. 04.30 Zone folclorice, cu Ioana Vladimirescu, invitat: Ionela Toma. 05.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Adrian Pristopan. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea: Ilyes Ilona . 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea: Simona Niste. 08.00 Audienţe în direct, cu Mihaela Ghiţă, invitat: Adrian Marc. Titlul emisiunii: Stadiul investiţiilor la Spitalul Judeţean Satu Mare.(reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia, cu antrenoarea: Ilyes Ilona. 09.30 Sănătate, frumuseţe, stil, cu Ioana Vladimirescu, invitat: Lia Marinela Avram. 10.20 Religie, cu Laczko Eva, invitaţi: Barta Barnabas, Gordan Dalma, Gsiszar Lorant. Titlul emisiunii: La Satu Mare se organizează Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Ciprian Costea, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Ce a discutat preşedintele cu premierul?(reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Adrian Pristopan. 14.20 Teleshopping 14.45 Cultură, Samfest jazz. 17.00 Cultură, La Poesss a avut loc Forumul Economic Invest. 18.30 Audienţe în direct 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Talk Show cu Carol Erdos

Acasă, acoperit de glorie

Scris de Dumitru Păcuraru, 14 decembrie 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

România trece în aceste zile prin momente istorice irepetabile. La sfârşitul acestei săptămâni de doliu nu se înmormântează un om, ci o parte din istorie. Odată cu disparişia pământeană a regelui Mihai dispare ideea de monarhie. Principesa Margareta, custodele Coroanei, a şi luat de altfel decizia de a nu folosi titlul de regină. Aşadar, românii nu pot spune “Regele a murit. Trăiască regele!” pentru că este capăt de drum. Nu mai urmează nimic. De aici înainte România este republică în sensul cel mai pur al cuvântului.

Are o casă regală, un simbol al vremurilor trecute, dar gloria de altădată s-a stins.
Cu timpul vor dispărea şi regaliştii. Tinerii “frumoşi şi liberi” nu au fost atinşi de aripa nostalgiei după vremurile de demult. Victime ale unei educaşii istorice deficitare, trăiesc în exclusivitate într-un perpetuu azi încărcat de simboluri futile.

Să fii cu adevărat ultimul rege al unei şări care-şi datorează modernizarea unei familii regale, una dintre cele influente din Europa, nu este puşin lucru. Mihai I a fost un rege cu un destin tragic. A domnit într-o perioadă frământată. Nici măcar nu a putut lua decizii de unul singur, trăind, ca monarh, în umbra unui general. Şi, totuşi, de unde i se trage gloria? Pentru că, în ciuda lungului exil, se reîntoarce acasă încărcat de glorie.

În primul rând din felul de a fi, din educaşie, din ataşamentul faşă de |ară. Cuvânt care nici nu se mai scrie cu majusculă. |ară, cu majusculă, suna autentic doar în gura Regelui, în mesajele lui către |ară.
Mi-a fost dat să particip la un dineu la care era prezent Majestatea Sa, precum şi regina Ana. Mă gândeam cum să-i pun o întrebare.

Când să încropesc un mic interviu, peste masă un demnitar local înfuleca o bucată de prăjitură cu o gură până la urechi. Ne-am uitat amândoi la bietul om, regele a schişat un zâmbet şi a spus: “Oamenii mai şi mănâncă”. Era o replică plină de bunătate, fără nicio urmă de ironie, ca un tată grijuliu.

Admiraşia şi-a câştigat-o din demnitatea cu care şi-a trăit exilul, din lipsa de reacşie faşă de nedreptăşile de care a avut parte după căderea regimului comunist. Se poate spune că a fost cel mai autentic român anti-comunist. Mulşi au devenit anti-comunişti după ce a căzut comunismul. Puşini dintre aceşti oportunişti au devenit susşinători sau simpatizanşi ai monarhiei.

Adevăraşii admiratori ai regelui Mihai au înfundat puşcăriile staliniste. O parte au supravieşuit, puşini mai sunt în viaşă. Ei trăiesc cu adevărat emoşiile despărşirii de un om-simbol. De asemenea, nu trebuie uitat că regele Mihai a fost şantajat să abdice, sub ameninşarea că vor fi împuşcaşi studenşii ieşişi în stradă.

Câtă diferenşă între ce se cerea atunci, în 1947, şi ce se cere acum! Alte vremuri, alte idealuri. Libertatea avea alt înşeles, acelaşi înşeles ca libertatea cerută în stradă în decembrie 1989.

Odată cu disparişia ultimului monarh, luna decembrie se îmbogăşeşte cu încă o dată istorică. Moartea regelui Mihai I al României se interpune între 1 decembrie 1918 şi 21 decembrie 1989, dar şi în apropierea zilei fatidice de 30 decembrie 1947 când a fost obligat să abdice. Doliul s-a aşternut peste şară dincolo de cele trei zile de doliu naşional declarate de guvern.

Demn de remarcat este că nu se aude nicio voce care să conteste personalitatea şi rolul acestui rege ajuns şef de stat aproape copil în cea mai frământată perioadă de la mijlocul secolului 20.
După primele semne, întreaga şară este cuprinsă de o emoşie rară. La fel ca viaşa, înmormântarea Regelui Mihai promite să fie cu adevărat regească.

Abonează-te acum Online!