Asculta acest articolAnul 2020 ar trebui să fie unul al clarificărilor, astfel încât intrarea într-o perioadă de normalitate să fie resimțită ca o schimbare în bine. Sunt însă prea multe lucruri neclare. Este limpede că avem două tipuri de alegeri, locale și parlamentare. Atât de des invocată, lipsește normalitatea. Făurindu-și din ea sloganul, președintele țării a ridicat-o la rangul de politică de stat, pilonul în jurul căruia promitea că va dezvolta un alt fel de societate.
Iată însă că lipsește însăși cadrul organizatoric, fundamentul oricărei democrații. Am intrat în anul alegerilor și nu știm dacă vor fi alegeri anticipate sau parlamentarele se vor organiza la timp, după alegerile locale.
Nu știm dacă alegerile locale se vor desfășura în două tururi. Nu știm dacă președinții de consilii județene vor fi aleși prin vot direct sau din rândul consilierilor județeni.
Dacă am intrat într-un an electoral cu două rânduri de alegeri, cele mai importante, cum să construim o Românie normală? Sunt prea multe necunoscute exact la bază, la fundament.
O țară nu poate avea pretenția că este “normală” având o legislație în bătaia vântului. O parte din partide vor alegeri anticipate, altele nu. O parte din partide vor alegerea primarilor din două tururi, altele nu. Așadar, neînțelegerile pornesc de la partide.
Partidele reprezintă în acest moment o frână în calea dezvoltării normale a României. Dar fără partide politice nu poate exista democrație. Indiferent cum sunt, numai din rândul politicienilor pot fi aleși reprezentanții poporului și în parlament și în conducerea localităților. Buni sau răi, pregătiți sau nu, politicienii conduc și țara și comunitățile locale. Culmea ironiei, exact clasa politică se bucură de cea mai mică încredere în rândul populației. Clasa politică este făcută vinovată de toate relele de care am avut parte în cei 30 de ani de la căderea regimului comunist. I se poate cere să se schimbe? Nu numai că i se cere să se schimbe, dar chiar clasa politică, partidele promit că vor face marile schimbări așteptate. Desigur, este vorba doar de manipulare, de promisiuni pe care cei odată aleși nu le trece prin cap să le onoreze. Mai mult, am auzit primari care după alegeri spunând cu titlu de mândrie că ei nu au promis nimic. Iar dacă citim cu atenție programele lor chiar vedem că nu conțineau decât date generale. De aceea, primarii în funcție se îndreaptă cu fruntea sus spre următorul mandat. Și este vorba despre primari aleși de un singur partid. Alegerea dintr-un singur tur înseamnă un primar ales de votanții unui singur partid, fie că este vorba despre PSD sau PNL. În cazul primarilor UDMR este vorba despre un vot etnic peste care nu se poate trece, indiferent de modul în care sunt organizate alegerile. Dacă în primul tur toți maghiarii votează cu candidatul UDMR, într-un eventual tur doi toți românii votează cu candidatul român. În situația localităților cu populație mixtă tot alegeri etnice se cheamă că sunt.
O problemă spinoasă o reprezintă organizarea alegerilor parlamentare. PNL are un interes major să se organizeze anticipate. Dacă PNL rămâne la guvernare până în noiembrie se va eroda atât de mult încât este foarte posibil să piardă alegerile. De fapt asta este marea miză.
Normalitatea ar însemna o majoritate parlamentară solidă formată în jurul partidul aflat la guvernare. Atâta vreme cât nu există o astfel de majoritate, PNL este la mâna tuturor partidelor. De la negociere la șantaj nu este decât un pas. Guvernul nu poate trece nicio lege prin parlament fără să negocieze cu fiecare partid în parte, cu USR, cu ALDE, cu Pro România, UDMR, cu PMP, cu parlamentarii de la minorități, dar și cu PSD. Ce fel de guvernare este asta? Una a improvizației. Se va schimba ceva în anul 2020? Trebuie să se schimbe. Nu există o altă cale. Logica politică cere să se organizeze alegeri anticipate. Odată stabilită prin vot o majoritate parlamentară stabilă, se poate merge mai departe.
Prin urmare 2020 este obligatoriu să fie anul clarificărilor, prin măsuri legislative clare, fără echivoc. În caz contrar nu va face altceva decât să amplifice confuziile, iar “România normală” nu va rămâne decât un simplu slogan, fără substanță, găunos.
