A decedat ultimul veteran de război pompier din România

 

 

ISU ”Someș” a pierdut un erou, un pompier militar desăvârşit şi un exemplu greu de urmat pentru generaţiile viitoare. Născut la 28 iulie 1922, în satul Domnești, comuna Pufești din judeţul Vrancea, colonelul a ajuns să lupte pe meleagurile sătmărene, având o lungă carieră militară în arma pompierilor.

În 1942 a fost înrolat în armată ca militar voluntar la Compania de Pompieri Focșani, fiind mutat după doar 4 luni la Batalionul de Pompieri București (Compania a V-a), iar doi ani mai târziu a participat la acțiunile de stingere a incendiilor în urma bombardamentului din București din 4 aprilie 1944, la Palatul Regal, Gara de Nord, Ministerul Lucrărilor Publice și alte sectoare.

În mai 1944, Neculai a început studiul la Școala de Subofițeri de Pompieri din capitală, până în noiembrie anul următor, când a fost mutat la Grupul de Pompieri Cluj în funcția de secretar. La 15 iunie 1948 s-a înscris la Școala de Ofițeri de Pompieri din București, fiind avansat la gradul de sublocotenent. Începând cu 3 mai 1949 şi-a  desfășurat activitatea la Centrul de Instrucție a Companiei de Pompieri din Brașov, până în anul 1952, când a fost trimis la Vișeu, județul Maramureș, pentru a înființa acolo o Companie de Pompieri.

După ce a trecut şi prin alte funcţii, a ajuns în cele din urmă în perioada 01.05. – 01.10.1968 Locțiitor Șef Inspecție la Grupul de Pompieri Satu Mare, iar în perioada 1968 – 1977 a fost Locțiitor pentru Prevenire și Supraveghere Secție. A fost trecut în rezervă cu drept de pensie în 31 mai 1977, însă activitatea lui a continuat chiar şi aşa, din 1993 devenind membru al Filialei Veteranilor de Război, unde a contribuit în mod constant la dactilografierea și gestionarea diferitelor lucrări și situații.

Calităţile sale l-au făcut să fie iubit şi apreciat de colegii din armată, de subordonaţi şi de comandanţi. Pentru seriozitatea şi profesionalismul său, pentru viaţa militară ireproşabilă şi merituoasă a fost recompensat de nenumărate ori.