Asculta acest articol
Cea dintâi și preliminară răsfoire a lucrării „Şcoala din Valea Vinului – 251 de ani de activitate” avea să ne pună în fața unei cărți plăcute simțurilor vizuale: prima copertă cu poză policromă, pe fond albastru pal, iar pe ultima copertă, cu două fotografii purtând patina timpului.
Şi interiorul volumului este bogat ilustrat, fotografiile oglindind temele tratate, elemente care, alături de caracterele inspirat alese, de titlurile de capitole şi paragrafe constituie elemente care te îndeamnă la lectură.
Trei sunt autorii volumului, profesori, colegi la instituţia pe care o omagiază, alături de slujitorii săi, prin slova tipărită, menită să dureze peste vitregiile timpului. Este vorba de Alin Pop, profesor de istorie, Simina Ştef-Sălăjan, profesoară de biologie şi Alina Bărbuş, învăţătoare.
Pe lângă sublinierea performanţelor unor elevi la diverse competiţii şcolare, autorii remarcă deschiderea spre lume a copiilor oferită prin programul Şcoala altfel. Totodată, ei au preluat şi o parte a limbajului cu iz arhaic şi cu savoarea sa specifică. Iată câteva mostre – titluri de cărţi: „Datorinţele pruncilor în 80 de istoriuţe scurte şi plăcute pentru mult iubita tinerime”, „Bunătatea inimei”, „Carte de cetire pentru clasa a VII-a primară de la oraşe şi sate”. Lucrarea se încheie cu o bogată bibliografie, semn de seriozitate în abordare.
Am putea spune că volumul este o ofrandă adusă înaintaşilor care au intuit de timpuriu valoarea şcolii şi a învăţăturii pentru generaţiile care le-au urmat. Conştienţi de acest lucru, ei s-au hotărât să-şi sacrifice o parte din puţinul pe care îl aveau în favoarea odraslelor lor. Şi în zilele noastre, şcoala se bucură de recunoștința sătenilor, încredințați de faptul că instituția a emancipat localitatea și educat durabil copiii.
Poate că lucrarea era şi mai întreagă dacă i se adăugau biografii ale oamenilor de seamă pe care i-a dat satul (lipsă pe care şi autorii o semnalează în prefaţă). Prin contrast, remarcăm că foştii şi actualii profesori sunt privilegiaţi sub acest raport, adică au fiecare câte o notă biografică. De asemenea, nu strica dacă una sau mai multe perechi de ochi aveau curajul să scruteze măcar viitorul apropiat al şcolii (al cărei trecut îl analizează în detaliu), precum şi viitorul comunităţii săteşti, în derivă în zilele noastre. Câteva aluzii există, dar tema merita un paragraf mai consistent.
Dar să nu fim cârcotaşi. Continuând pilda înaintaşilor, cei trei autori au realizat o carte de căpătâi a şcolii, precum şi a satului lor. În acest fel, ei au arătat posterităţii că numai datorită hotărârii celor din bătrâni suntem azi în măsură să schimbăm plugul în condei şi brazda în călimară, cum spune poetul, adică să optăm pentru „profesia visurilor noastre”.
Fii primul care comentează