Image 1
Image 2

5 familii de rromi din Odoreu şi-au instalat o tabără de refugiaţi în Satu Mare

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

 

Locuitorii din cartierul Botizului sunt agresaţi de câinii de la fosta groapă de gunoi acoperită, dar redeschisă de culegătorii de fier vechi

După plimbarea noastră hai-hui pe strada Botizului, când am constatat că zona e singura din oraş care nu a suferit modificări de la Revoluţie încoace, cu excepţia degradării, au sunat telefoanele în redacţie.

Locuitorii cartierului, oameni de toate vârstele, au fost de acord cu cele notate de noi: cartierul de pe Botizului nu s-a modernizat deloc, arată ca înainte de 1989, e uitat de autorităţile locale.

Un cartier plin de câini vagabonzi, ne mai spun oamenii, care au ajuns deja să se teamă să meargă să îşi ducă gunoiul din cauza lor. Un locatar din blocul 65 de pe strada Botizului ne-a spus că toţi câinii vin de la groapa de gunoi a oraşului, fosta groapă, ce e chiar la o aruncătură de băţ de bloc, în spate, şi unde locuiesc mai multe familii. Joi dimineaţă ne-am deplasat acolo, să vedem ce se petrece, mai ales pentru că luni, când am ajuns la primul bloc de pe Botizului, la intrarea într-un magazin alimentar cu lacătul pe uşă, un dulău de mari dimensiuni mânca. Un câine fără stăpân pe care nu ştiam cum să îl ocolim ca să nu îl deranjăm prea tare.

În spatele blocului 65, aşa cum spunea cititorul nostru, câteva garaje şi containerele firmei de salubrizare. Lângă container l-am întâlnit pe Iuliu Sabău, cu care am intrat imediat în vorbă. S-a oferit să ne conducă până la locuinţele improvizate din spate, chiar din apropierea fostei gropi. Pe o cărare şerpuită, printre buruieni mai mari ca omul, la câţiva zeci de metri distanţă iată-ne ajunşi la “casa” omului. Casă e mult spus, baracă la fel. De mai bine de zece ani, aici, aproape de blocurile de pe Botizului, mai exact în spatele lor, şi-au construit din ce au avut un fel de acoperiş deasupra capului cinci familii. Este vorba de Iuliu Sabău, care are 56 de ani, sora lui cu copiii, un cumnat şi încă două familii.

În jurul barăcilor, pe o porţiune de câţiva metri e plin cu de toate

Nu-s în total zece suflete, copiii nu mai sunt nici ei mici, toţi merg la şcoală, la şcoala de pe Rodnei, după ne spune omul. Cele cinci familii ce s-au instalat aici şi-au făcut şi mici grădini de zarzavaturi, ca să aibă de-ale gurii, dacă tot spaţiu este din belşug. În jurul barăcilor, pe o porţiune de câţiva metri e plin cu de toate, de la canapele uzate, la bucăţi de fier, cărămizi şi te miri ce mai pot aduna oamenii pe lângă casă, tot felul de mizerii. Ne avertizează că este şi un câine fioros în zonă, dar în rest, cu câinii celor cinci familii, câte unul de familie, cu excepţia “ăluia de jos”, care are trei sau patru câini, nu avem nicio problemă, sunt câini cuminţi. Iuliu Sabău şi toţi “locuitorii” de la fosta groapă de gunoi stau la intrarea în fosta groapă de cărămidă. Nu cunosc povestea zonei pentru că sunt veniţi aici din Odoreu. Cunosc în schimb fosta groapă de gunoi care mai scoate şi-n ziua de azi bănuţii pentru o zi. “Când vin maşinile şi cară pământ mergem să căutăm fier vechi. Doar eu sunt fără loc de muncă aici, ceilalţi lucrează, femeile la ştrand, care pe unde. Eu strâng fierul vechi şi îl predau. Fac banii ce îi face un zilier. Ne dau 50 de bani pe kilogram, 17 lei pe kg de cupru. Din acela e mai rar. M-aş angaja, aş merge la lucru, dar nu găsesc. Eu am lucrat la circ, am avut un accident vascular, dar nu primesc o pensie de boală. Aşa că trăiesc din ce pot”, ne povesteşte Iuliu Sabău. Îşi creşte acolo şi doi purcei.

Oamenii spun că paznicul de la rampa de la groapa de gunoi are 15 câini

Îl întrebăm de câini, de faptul că unii locuitori de pe Botizului spun că de la ei vin câinii mulţi în cartier. Neagă. Numără câinii lor şi ne spune că paznicul de la rampa de la fosta groapă de gunoi are vreo 15, iar în boscheţii din fosta groapă de cărămidă sunt o grămadă în fiecare zi: “în tufe e o armată de câini de la groapa de gunoi. Şi noi ne temem de ei. Ai noştri stau lângă casă, dar dacă îi legăm vin câinii ăia de la rampă şi îi omoară”. Omul ne mai spune că mai vin şi alţii şi abandonează câini în zonă.

Trăiesc în condiţii precare. Nu au apă potabilă, nu au energie electrică, nu au nimic. E o mizerie foarte mare acolo. Îşi mai aprind câte un bec de la generator, dar e scumpă benzina şi nu arde zilnic lumina. Apă potabilă aduc de la Peco şi chiar sunt bucuroşi că niciodată nu le-a zis patronul de la Peco să nu îşi ia apă: “Noi chiar ne-am gândit să punem bănuţi fiecare şi să plătim apa ce o ducem dacă nu ne mai lasă să luăm. Ne vede pe camerele de filmat, ştie că de-acolo bem apă, facem mâncare…”.

L-am întrebat pe Iuliu Sabău care ar fi cea mai mare nevoie a familiilor din zonă: un puţ. Ar vrea ca primăria să le foreze un puţ, să aibă şi ei apă.

Până una-alta, familiile de pe Botizului de la intrarea la fosta groapă de gunoi stau acolo la fel cum stăteau cele de pe digul Someşului. Aceleaşi condiţii. Doar că acestea nu sunt la vedere.

1 comentariu

Lasă un răspuns

Connect with