2020 este anul coronavirusului, dar şi al alegerilor | Informaţia Zilei

2020 este anul coronavirusului, dar şi al alegerilor

Scris de Dumitru Păcuraru, 26 mai 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

În această perioadă cu totul ieşită din comun, indisciplina ne apare ca una din principalele caracteristici ale populaţiei care ocupă plaiurile mioritice, de la Nistru până la Tisa, de la Marea Neagră şi Dunăre până dincolo de crestele Carpaţilor.

Pentru a limita răspândirea bolii s-au adoptat câteva măsuri simple în esenţă, reductibile la purtarea măştii de protecţie şi respectarea distanţei între persoane. 

  Ce vedem? Un medic şef de secţie care face o şedinţă cu peste zece persoane fără măşti şi fără respectarea distanţei sociale, miniştri şi parlamentari cu măştile sub barbă sau fără măşti, oameni înghesuiţi la intrarea în ţară sau în trenuri.

  Măsurile luate de guvern nu pot fi respectate în primul rând din cauza lipsei de respect faţă de lege. Va trebui să ne obişnuim cu acest lucru şi să ne asumăm riscurile.

Până la urmă salvarea va veni numai în momentul în care se va găsi un vaccin anti-Covid 19. Efectele infectării cu coronavirus se văd. În schimb efectele nerespectării altor reguli, şi legi, nu sunt vizibile cu anii sau niciodată. Corupţia poate fi dată ca exemplu suprem, dar se pot aminti şi şoferii care dispreţuiesc regulile de circulaţie.

Ca fiinţă eminamente indisciplinată, omul se străduieşte să-şi construiască o lume în care să poată supravieţui. Mai mult, aliniaţi în spatele politicienilor, oamenii tind spre un grad de confort tot mai înalt. 

Trecerea de la bun la mai bun se face în salturi, în general de câte patru ani. Din patru în patru ani, adică de la un rând de alegeri la altul, lumea se „resetează”. Pleacă un partid de la guvernare, vine altul sau rămâne acelaşi partid care-şi reîmprospătează promisiunile.

2020 nu este doar anul coronavirusului, ci şi al alegerilor.  Nu doar în România, dar pe noi acest lucru ne interesează. Desigur, este important pentru întreaga planetă dacă SUA rămâne cu acelaşi preşedinte năbădăios. Anul acesta, cel mai probabil la sfârşitul lunii septembrie, fiecare comună, oraş şi municipiu îşi alege Trump-ul său. Sau, după caz, Putin-ul său local. Sau Orban-ul său local. Ceea ce este pentru SUA preşedintele Donald Trump, pentru Rusia Vladimir Putin, pentru Ungaria Viktor Orban şi aşa mai departe, este fiecare primar pentru localitatea pe care o conduce după ce câştigă alegerile. Poate am exagerat puţin, dar sunt primari care se consideră ei înşişi stăpânii totali ai localităţii pe care o administrează.

Partidele ştiu foarte bine că având un primar într-o localitate îşi asigură un număr apreciabil de voturi şi la alegerile parlamentare. Se zice că omul sfinţeşte locul, dar şi că primarii aduc voturi.

De regulă, un primar recâştigă un nou mandat nu doar pentru că s-a dovedit un bun gospodar, ci şi pentru îşi găseşte  un grup social care-i asigură un număr de voturi nemeritat. Altfel spus, se pot câştiga alegerile cumpărând voturi de la o masă de votanţi vulnerabili, care cred că se autoprotejează votând un anume primar.

Anul acesta, în mod sigur, printre temele din campania electorală locală va fi inclus un punct nou. Lumea va întreba: „Ce ai făcut, domnule primar, în timpul pandemiei de coronavirus? Cum ne-ai făcut izolarea mai suportabilă? Cum ne-ai ajutat să trecem peste criză?”

Exemplul cel mai vizibil este la Bucureşti. Gabriela Firea a fost aproape la fel de vizibilă ca primul ministru. Profitând de neajunsurile crizei, actualul primar general l-a pus total în umbră  pe candidatul PNL.

Unde a fost Nicuşor Dan în această perioadă? Nu s-a văzut. La fel de invizibili au fost foarte mulţi primari în exerciţiu.

Şansele primarilor de a-şi reînnoi mandatele după ce s-au „autoizolat” în timpul pandemiei sunt serios diminuate.

Abonează-te acum Online!
  • Dacă vrei ca reclama ta să apară aici, sună la 0261.767.303 sau 0724.103.517