Asculta acest articolFără referirile la evenimentele din 2017 tot ce se va întâmpla în 2018 nu va părea să aibă vreun sens. De altfel temele politice din România au o vechime respectabilă. Unele vin din primii ani de după revoluţie. Procesul comunismului nu s-a încheiat. Din când în când se rediscută despre teroriştii din decembrie 1989, despre mineriade, despre cine este sau nu este vinovat pentru moartea unor oameni nevinovaţi.
Temele curg mai departe. Mandatul preşedintelui Constantinescu are încă multe lacune. Nu s-a găsit un răspuns concludent la afirmaţia pe care a aruncat-o în spaţiul public: “M-a învins Securitatea”.
Tema Securităţii a revenit constant, culminând cu colaborarea dintre SRI şi DNA. Subiectul este încă în vogă. S-ar părea că s-a încălcat în mod grosolan Constituţia, dar nu s-au luat măsuri drastice. Cel mult respectivul document protocolar oferă coaliţiei PSD-ALDE un motiv suficient pentru a modifica legile Justiţiei.
Pentru a simplifica, una dintre temele care vor roade viaţa politică şi în 2018 va fi a serviciilor secrete. Persistă ca un blestem al epocii comuniste. Fiind subordonate preşedintelui, fiecare dintre ei a înţeles să se folosească de ele. Sau să se lase învins de ele, aşa cum a fost cazul lui Emil Constantinescu. Ceilalţi şefi de stat s-au dovedit mai abili.
Anti-corupţia desigur va rămâne în actualitate. A fost ridicată la statutul de mit, având deja o structură arhetipală. Este subiectul care a contribuit cel mai mult la polarizarea societăţii româneşti.
Toate partidele sunt interesate să ducă mai departe temele de dezbatere publică din anii trecuţi. Societatea nu pare să fie pregătită pentru alte tipuri de dezbateri. Este interesată relativ de puţine subiecte. Salariile şi preţurile continuă să trezească un interes constant. În jurul lor partidele politice vor continua să-şi structureze programele electorale. Deosebirile dintre stânga şi dreapta sunt imperceptibile.
PSD a monopolizat promisiunile electorale. PNL abia dacă mai apucă să strecoare câte o promisiune, aflându-se în poziţia de a critica fără să ofere o alternativă. Ce ar putea oferi? Singura variantă câştigătoare este aşteptarea. Prin urmare aşteaptă erodarea guvernului şi auto-prăbuşirea PSD.
Este o atitudine înţeleaptă, dar care îşi are riscul său. Dacă aparatul de propagandă a PSD reuşeşte să prezinte în culori optismiste realitatea este foarte posibil să dureze mult şi bine guvernarea de stânga. Numai un incident major poate schimba raportul de forţe dintre stânga şi dreapta.
Nu ştim cum se vor situa partidele faţă de Centenarul Unirii. Foarte probabil va fi un element în plus în confruntarea deseori fără sens dintre forţele politice. În orice caz Centenarul, aşa cum a fost receptat până acum, va contribui la radicalizarea discursurilor.
Nimeni, de la ultimul politician până la vârful puterii, nu este dispus să cadă de acord fie şi asupra celui mai nesemnificativ lucru. De ce s-ar întâmpla altfel în 2018? Nimeni nu este dispus să cedeze. Despre negocieri la masa verde nici nu poate fi vorba. Fiecare partid îşi construieşte discursul de aşa natură încât să nu poată fi acceptat de celălalt.
În sfârşit, în 2018 vor continua protestele de stradă. Legile Justiţiei sunt o simplă motivaţie. Nici dacă s-ar renunţa cu desăvârşire la ele, protestele nu s-ar opri. Dacă s-ar inversa rolurile, în sensul că ar veni la guvernare PNL-USR, ar continua să iasă susţinătorii PSD.
Pentru că protestul de stradă a devenit un mod de viaţă, un fel a face politică spunând că nu faci politică.
